conducatorul: cel care conduce cu bunul-simt.
cind dracul si-a facut culcus in bunul-simt, dracul se vrea conducator.
cunosc un singur conducator: cel care foloseste subtilitatea nonactiunii.
iata vremurie !: dracul se vrea conducator.
este un joc dus in lumina, folosind subtilitatea nonactiunii, dar maltratind bunul-simt pe nesimtite.
luni, 27 noiembrie 2017
cind bunul-simt devine oglinda dracului
cind nu exista reactiuni, n-ai ce masura. cind n-ai ce masura, esti insusi bunul-simt. masurind reactiuni, inveti despre nonactiuni. singura referinta sanatoasa e bunul-simt. pina si dracul si-a luat ca referinta bunul-simt. dar, pentru ca nu i-a placut ce vede, l-a operat estetic., folosind omul ca bisturiu, dupa care il tot intreaba daca-l mai recunoaste pe ala original!
e vremea cind si omul, dar si dracul, privindu-se in bunul-simt ca-ntr-o oglinda, vor sa se recunoasca. in bunul-simt si-au facut cuib Pacea si Corect.
n-am de ales, trebuie sa ma recunosc! oml, ca om sint !,
dracul, drac, ca aia si e.
totusi, ceea ce ma mentine om e pacatul pe care-l vad in oglinda pe nume bunul-simt.
dracul, privind in oglinda, va spune intr-una: e corect ce vad.
n-are decit sa creasca pacatul pe care omul il priveste in oglinda !
nu va mai fi om, doar atunci cind ce vede i se va parea corect!
daca pacatul nu va fi acceptat asa cum e, colosal adica, prin urmare omul, pe vremurile astea, nu va accepta ca e pacatos cum, poate, n-o mai fi fost vreodata omul, va ajunge sa i sa para corect ce vede. nemaivazindu-si pacatul, pacatul e el!
pacatele se iarta, dar mai intii trebuie masurate.
pacatele care nu se pot masura, nu se pot ierta ! pentru ca ele, imposibil de masurat fiind, devin referinte absolute.
zic asa:
esential: sa-si vada omul pacatul ! omul care priveste, neputcios mereu, cum se tot balaceste in pacate, ramine om.
asa e pe vremurile astea.
trebuie recunoscut pacatul atunci cind el s-a manifestat !
chiar si pe vremurile in care dracul si-a facut oglinda din bunul-simt, omu trebuie sa-si vada pacatul !
nu pacatul e problema, pe vremurile astea, ci lipsa reactiunii in fata pacatului ! atunci cind reactiunea in fata pacatului dispare, pentru ca omul nu mai vede pacatul infaptuit, i se va parea Corect ce face ! atunci pacatul devine Pacat, suprapunindu-se peste bunul-simt !
cind Pacatul a devenit o nonactiune, pentru ca pur si simplu nu mai naste reactiuni, el fiind recunoscut de catre om, prin urmare, ca o manifestare de bun-simt, Corect e una cu pacea, iar pacea, una cu dracul , pentru ca doar dracului i se va parea Corect ceea ce vede privind bunul-simt operat estetic !
oamenii, citi vor mai fi, isi vor plinge mormanele de pacate ! iar eu, privindu-i , voi fi foate bucuros!
cel mai subtil razboi posibil: cel dus impotriva bunului-simt. e adevarat, asa a fost de cind lumea!, dar acum el se desavirseste, ajunge sa faca din pacat, nonactiune !
exista, oare, ceva mai important, pentru lumea mare, azi, decit razboiul dus impotriva bunului-simt? impresia mea e ca nu exista ! tinta razboiului e sa-l suprapuna pe 'pacat' peste Corect. cind astea s-au suprapus, pacatul nu va mai putea fi vazut, nevazut fiind, nu mai poate fi masurat, de nemasurat fiind, nu mai poate fi iertat !
e vremea cind si omul, dar si dracul, privindu-se in bunul-simt ca-ntr-o oglinda, vor sa se recunoasca. in bunul-simt si-au facut cuib Pacea si Corect.
n-am de ales, trebuie sa ma recunosc! oml, ca om sint !,
dracul, drac, ca aia si e.
totusi, ceea ce ma mentine om e pacatul pe care-l vad in oglinda pe nume bunul-simt.
dracul, privind in oglinda, va spune intr-una: e corect ce vad.
n-are decit sa creasca pacatul pe care omul il priveste in oglinda !
nu va mai fi om, doar atunci cind ce vede i se va parea corect!
daca pacatul nu va fi acceptat asa cum e, colosal adica, prin urmare omul, pe vremurile astea, nu va accepta ca e pacatos cum, poate, n-o mai fi fost vreodata omul, va ajunge sa i sa para corect ce vede. nemaivazindu-si pacatul, pacatul e el!
pacatele se iarta, dar mai intii trebuie masurate.
pacatele care nu se pot masura, nu se pot ierta ! pentru ca ele, imposibil de masurat fiind, devin referinte absolute.
zic asa:
esential: sa-si vada omul pacatul ! omul care priveste, neputcios mereu, cum se tot balaceste in pacate, ramine om.
asa e pe vremurile astea.
trebuie recunoscut pacatul atunci cind el s-a manifestat !
chiar si pe vremurile in care dracul si-a facut oglinda din bunul-simt, omu trebuie sa-si vada pacatul !
nu pacatul e problema, pe vremurile astea, ci lipsa reactiunii in fata pacatului ! atunci cind reactiunea in fata pacatului dispare, pentru ca omul nu mai vede pacatul infaptuit, i se va parea Corect ce face ! atunci pacatul devine Pacat, suprapunindu-se peste bunul-simt !
cind Pacatul a devenit o nonactiune, pentru ca pur si simplu nu mai naste reactiuni, el fiind recunoscut de catre om, prin urmare, ca o manifestare de bun-simt, Corect e una cu pacea, iar pacea, una cu dracul , pentru ca doar dracului i se va parea Corect ceea ce vede privind bunul-simt operat estetic !
oamenii, citi vor mai fi, isi vor plinge mormanele de pacate ! iar eu, privindu-i , voi fi foate bucuros!
cel mai subtil razboi posibil: cel dus impotriva bunului-simt. e adevarat, asa a fost de cind lumea!, dar acum el se desavirseste, ajunge sa faca din pacat, nonactiune !
exista, oare, ceva mai important, pentru lumea mare, azi, decit razboiul dus impotriva bunului-simt? impresia mea e ca nu exista ! tinta razboiului e sa-l suprapuna pe 'pacat' peste Corect. cind astea s-au suprapus, pacatul nu va mai putea fi vazut, nevazut fiind, nu mai poate fi masurat, de nemasurat fiind, nu mai poate fi iertat !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)