Moartea Natiunilor

Cred ca fiecare natiune are un mod caracteristic prin care isi exprima  bunul simt .

Totusi, chiar daca intr-o natiune ceva anume e de bun simt, iar in alta natiune acel ceva pare a fi o nesimtire, daca tu insuti manifesti bun simt, te simti bine in ambele natiuni.

O natiune va evolua pe o fundatie stabila doar daca directia in care isi doreste evolutia se armonizeaza cu bunul simt caracteristic acelei natiuni.
Mai exact, daca ai vrea sa schimbi, democratic, ceva radical intr-o natiune, vei avea succes doar daca natiunii i se va parea de bun simt ceea ce tu vrei sa schimbi radical.

Este de la sine inteles ca, intr-o natiune care poseda un bun simt adinc inradacinat ,asemenea natiunii noastre, fortele de actiune care urmaresc schimbarea  radicala a bunului simt national  intr-un termen scurt,  vor produce o reactiune pe masura in viata natiunii.

Sint doua aspecte ale acestei reactiuni: una pleaca dinspre cetateni, alta ar trebui sa se regaseasca in preocuparea celor care au in grija natiunea.

In aceste zile se poate observa o fortare a diluarii bunului simt national, caracteristic fiecarei tari, intr-un bun simt european generalist, proaspat nascut .

Acest spirit de solidaritate, cerut cu insistenta, are la temelie si aceasta forta care dilueaza bunul simt caracteristic fiecarei natiuni.
Aceasta solidaritate extraordinara, clamata cu insistenta, se aseamana unei Gauri Negre care suprima orice fel de manifestare in proxima vecinatate, intr-un final “inghitind” tot ce e in jur.

Trendul dinamicii europene prevesteste o diluare totala a natiunilor, a spiritului national.
Energia care se consuma pentru a fi realizata aceasta diluare, aceasta depigmentare nationala, este fenomenala.

Intre crestini si islamistii care acceseaza Europa, se casca un hau, greu de trecut. 
Modelul de expansiune islamist este maximal ; traiesc si lupta permanent pentru profet. 
Din acest motiv, islamul este extrem de penetrant. Familiile mixte care vor naste copii, peste o vreme, vor fi mai degraba sub legea islamica.
Inima islamica, care va pulsa viata in rinduiala Europei ,va contribui decisiv la resetarea bunului simt prin care fiecare natiune se exprima in corul Uniunii Europene.

In rezumat, viitorul apropiat se pare ca ataseaza o bulversare structurala a bunului simt specific fiecarei natiuni, care are ca scop reasezarea Europei pe o noua perceptie asupra bunului simt, de data asta unitara, care zdrobeste orice forma de manifestare nationala sau nationalista. 

Ce era de bun simt in natiunea ta, peste o vreme va deveni o conceptie “invechita” , o haina ponosita, nedorita, demodata.
Peste o vreme, iti va fi rusine chiar, sa mai spui in piata mare, in gura mare, ca apartii unei natiunii, ca iti pretuiesti stramosii si valorile pe care ei le pretuiau !

Astazi, asistam la moartea  natiunilor !

Acest moment se suprapune peste cel al conceperii Noii Europe !



Natiunea noastra  este rezultatul proceselor cauza-efect desfasurate timp de mai bine de 2000 de ani pe aceste meleaguri!
Ceea ce se incearca astazi este darimarea acestei temelii si inlocuirea ei cu o alta ! 
Este necesar sa observam ca aceasta noua temelie nu e temelia noastra, nu e legata ombilical de natiunea noastra !
Este o temelie a unui nou viitor, care se aseamana leit cu cei care si-au imaginat acest viitor !
E bine de analizat cam ce rol avem noi in acest viitor imaginat de catre altii, dar care vrea sa ne cuprinda si pe noi !
Trebuie protejata cu orice pret puterea de regenerare a natiunii !
 Astazi atacul asupra natiunilor este total! Se ataca mai intii puterea de regenerare a natiunilor si abia apoi , odata devenit dependent de altii, ti se va arunca in fata o singura optiune, care devine imposibil de refuzat !

Nadejdea relativa , Nadejdea absoluta !

Cred ca am mai primit o lectie despre ce inseamna prieteni, despre ce inseamna nedejdea si cam ce anume inseamna iubirea!

Un prieten, are ceva probleme. Le-as zice probleme inerente intr-un traseu normal prin viata. 

Mai sint si zile ploioase nu numai zile senine !

Totusi cind incepe sa ploua, trebuie sa vezi cum te ingrijesti pe tine si pe cei de pe linga tine, cit timp ploua !

Cind e soare afara, mai toti par ca se descurca, cu ploaia se pare ca e putin mai greu!

Acest prieten mi-a fost aproape atunci cind in viata mea ploua. Mi-a ramas aproape fie ploaie fie soare!

Impreuna cu el, am invatat despre prietenie.

Lui i-am cerut ajutorul , de la el l-am primit pe tot, lui ii ofer ajutorul meu neconditionat.

Astazi mi-am dat seama ca impreuna cu el am priceput Nadejdea , experimentind-o!

Atunci cind un prieten , despre care stii ca iti ofera tot ajutorul, la orice ora, fara dubii, are in fata problema lui, pe care trebuie sa o rezolve, incepi sa intelegi Nadejdea!  

Incepi sa intelegi ca, e posibil sa nu te poata ajuta pe de-a-ntregul, pentru ca el insusi are nevoie de ceva ajutor!

Prin urmare iata ca, pina sa aiba de rezolvat o problema, prietenul meu era pentru mine Nadejdea mea !

Odata aparuta problema lui, Nadejdea s-a dovedit ca e pusa la incercare, prin urmare nu mai era nadejde pe de-a-ntregul! De aici rezulta ca ajutorul oferit cu sincope ( absolut normale de altfel! ) nu poate fi la temelia Nadejdii !

Rezulta ca Nadejdea isi poate avea temelia doar pe Desavirsire , pe un ajutor desavirsit, omniprezent si permanent !

Cu Nadejdea asta odata exprimata, dubiile  devin imposibil de definit!

Ajutorul pe care omul il primeste de la Tatal Nostru, este desavirsit, pe el cladindu-se Nadejdea, aceasta fiind Nadejdea Omului !

Nadejdea pe care prietenul meu si-o pune in mine, alaturi de nadejdea pe care eu mi-o pun in prietenul meu, se afla prin urmare intr-o alta temelie, a prieteniei noastre!  Aceasta nadejde exprima disponibilitatea totala de a oferi ajutor , pe masura pe care o ai ! Nu masura conteaza, ci disponibilitatea de a oferi ajutor corelat cu aceasta masura!

Ajutorul oferit intre prieteni nu se refera doar la ajutorul pe vreme ploioasa, ci si la ajutorul pe care-l primesti pentru ca sa-ti exprimi toata  bucuria din suflet, bucurindu-i astfel si pe altii, macar cu zimbetul tau!

Un astfel de prieten este cel care te invata sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!
O astfel de prietenie te invata despre impreunabucuria! 

Eu am putini prieteni! Iata ca se dovedeste ca tinta este exact in directia opusa!

Eu n-am inteles inca Dragostea pe de-a-ntregul! Tare mult vreau sa o inteleg !

Despre dragoste stiu ceva totusi. 

Dragostea este ca un intreg care se va arata la fata abia cind le-ai inteles pe toate celelalte, fiind suma acestora ! E ceva drum  pina la Dragoste...

Deturnarea

Daca Adevarul  ar fi recunoscut in mod universal, ar insemna sa se recunoasca Universul ca fiind o creatie, prin urmare avind un Creator !

Ar mai trebui recunoscut si faptul ca timpul infinit reprezinta Iadul, nu Vesnicia!

Ar mai trebui recunoscut Iisus Hristos ca fiind singura Cale de la Timp la Vesnicie !

Totusi, adevarul sta in picioare prin el insusi!  Prin urmare, va trebui sa treaca doar ceva timp, pentru ca adevarul sa fie recunoscut in mod universal !


Adevarul este implacabil, putind fi cel mult intirziat in exprimare!

Daca ma intrebati pe mine, traim vremea adevarului, cu toate ca minciuna mai ca ineaca lumea!

Prea multa minciuna, naste , spre echilibrare, mai multa cerere pentru adevar !


Minciuna are nevoie de mai multa minciuna pentru a se sustine, pe cind adevarul, descoperit doar pe un colt, se descopera in intreg! 

Un coltisor de adevar cuprinde in el intreg adevarul!

Odata descoperit coltisorul,, va mai trebui sa mai  treaca doar ceva timp , pentru ca adevarul sa fie recunoscut  in mod universal!

Totusi, pe cit de mare e forta adevarului, pe atit de mare se va dori a fi forta minciunii, care va incerca sa DETURNEZE adevarul , imbracindu-l in cea mai mincinoasa haina care s-a vazut vreodata !

Luati aminte, nu e nici un dubiu ca asta se va incerca !

Alta cale Minciuna nu are ! Va imbraca adevarul absolut in haina minciunii, aceasta minciuna devenind astfel, minciuna absoluta!

Minciuna absoluta, odata exprimata, s a consumat pe sine in totalitate, nemaiputindu se sustine, nascind alte minciuni.

Adevarul absolut va birui minciuna absoluta pentru ca adevarul absolut, odata exprimat, se are doar  pe sine la temelie, spre deosebire de minciuna absoluta care are nevoie de o ALTA minciuna pentru ca sa se sustina !
Dar aceasta minciuna "de sustinere" nu mai e posibil de exprimat pentru ca minciuna DEJA s a exprimat in valoare absoluta !

Minciuna habar nu are cum sa se manifeste in valoare absoluta, in mod desavirsit!

Desavirsirea este o caracteristica a adevarului, care are ca temelie Intregul,  adevarul fiind o manifestare a Intregului !

Minciuna se poate desavirsi doar asteptind exprimarea adevarului absolut si imbracindu-l pe acesta cu haina minciunii.

Si minciuna isi cauta desavirsirea, punctul de echilibru!

Imbracind adevarul absolut in haina minciunii, minciunadevine absoluta,  se desavirseste, atinge echilibrul, se implineste !

dar minciuna Nu poate scapa de manifestarea Timpului !
prin urmare, minciuna , asemenea adevarului trebuie sa se confirme pe sine !
adevarul absolut se are pe sine la temelie, minciuna absoluta va avea nevoie de alta minciuna, pentru a se confirma !

acesta este momentul in care minciuna se afla in contradictie cu ea insasi:
-este desavirsita ( inmbracind in mod mincinos adevarul desavirsit)
-mai are nevoie de-o minciuna pentru a se confirma pe sine , deci nu este desavirsita!

prin urmare minciuna se distruge singura !
adevarul este doar ... Cel ce Este , in manifestare !


minciuna se va afla in contradicite cu ea insasi atunci cind va atinge desavirsirea!

in drumul ei spre desavirsire, minciuna se apropie , in realitate, de momentul in care se va contrazice pe sine !

totusi, desavirsirea este tinta finala in univers! prin urmare, minciuna cautind in mod natural desavirsirea isi cauta in mod implacabil propria contradictie !

Tipicul

Tipicul e bun cind implineste Sfinta Liturghie  .
Tipicul e bun cind implineste Adevarul.

"  Tipic , tipic, si la inima nimic !   "
Iata ca tipicul poate ajunge si masura a goliciunii !

La ce-o fi bun tipicul care te ajuta sa te golesti ?!

Mai intii trebuie cautat Adevarul.
Gasindu-l, odata eliberat,  simti , in mod natural, nevoia sa implinesti Adevarul in mare rinduiala, abia acum tipicul gasindu-si , in mod natural,  rostul pe lume !

Tipicul e fundamentat atunci cind rugaciunea ta devine Liturghie in Biserica inimii tale!
E ceva drum pina acolo...

Nu poti ramine incorsetat in Tipic, dar cu inima goala si pe deasupra si incredintat ca ce faci e o treaba care-ti este de folos !

O viata ordonata e binevenita, e de folos , dar ea n-are pretentia ca te ajuta in drumul spre Vesnicie, cu toate ca s-ar putea s-o faca, pentru ca intreaga Creatie e ordonata nu dezordonata!
Tipicul insa,  lasa impresia ca , singur, ar avea aceasta pretentie!

Tipicul urmeaza Adevarului , asta e ordinea !
Tipicul manifestat in prezenta Adevarului, pune, in mod natural,  in rinduiala,  preaplinul inimii!
Tipicul manifestat pentru implinirea Tipicului, se implineste doar pe sine, nu are putinta sa-ti lucreze inima , dar s-ar putea sa-ti lase aceasta impresie!

Mindria

Il poti iubi pe Cel care te-a creat , daca  te iubesti, mai intii, pe tine!

Iubindu-te pe tine, iti iubesti Tatal !
Iubindu-ti Tatal, te iubesti pe tine!

Toata iubirea asta se desfasoara in interiorul tau, in sufletul tau, in inima ta !
Nu esti mindru daca te iubesti pe tine insuti !

Devi mindru atunci cind te trezesti iubind o anume  manifestare a acestui "tine insuti" !

Iubindu-te pe tine, iubesti Intregul!
Iubind Intregul,  intelegi Armonia , ImpreunaBucuria !

Astfel, intelegi ca  manifestarile Intregului se pot armoniza doar in lipsa manifestarii mindriei !

Manifestarile Intregului sint RODUL iubirii, nu pot fi TEMELIA iubirii (avind astfel putinta de a rodi  la rindul lor rodul iubirii desarte !)  !

MINDRIA este o anume  manifestare a Intregului care ajunge sa se creada  Temelie a Iubirii !

Iertarea

Iertarea este peste Dreptate sau Nedreptate !

Iertarea acopera Dreptatea sau Nedreptatea !

Daca ti se pare ca cineva ti-a facut o nedreptate dar il ierti, atunci cind se va masura fapta aceluia in mod absolut, daca ea va fi gasita ca fiind dreapta , atunci tu te asemeni unuia care a judecat drept , tu nemaiavind nimic de sustinut impotriva lui !

Daca totusi s-a dovedit ca fiind in mod absolut o nedreptate, iertarea ta macar nu te mai gaseste in postura martorului nedreptatii implinite.

Daca ai fi gasit in postura de martor al unei nedreptati, s ar putea ca Cerul insusi , in lipsa altora, sa se infiinteze ca martor atunci  cind se vor judeca  nedreptatile tale!

Astfel, iertind pe altul, te ierti pe tine insuti!

Iata cita pace aduce Iertarea!



Iertarea implineste Creatia ! Asta face iertarea, implineste Creatia!
Cerind iertare Tatalui , implinesti Creatia ! Cerind iertare Tatalui , ai pus toata relatia dintre om si Dumnezeu in dreapta rinduiala ! Iertarea data de Dumnezeu omului nu e un ajutor! E o implinire a Creatiei !

Atunci cind omul iarta , pune dreapta rinduiala intre el si ceilalti !
E bine ca iertarea sa fie inteleasa de om ca fiind o putere a omului ! Omul are puterea de a ierta pe alt om care ii greseste sau pare ca-i greseste ! Intr-un astfel de caz, ce-a iertat omul, iertat ramine ! Cum sa ai o asemenea putere si sa refuzi sa o folosesti ?

Tinta omului este sa ne bucuram impreuna cu Dumnezeu in Vesnicie!
Cum sa ne bucuram impreuna daca noi nu sintem in stare sa ne iertam?
Altfel spus, fara sa-ti manifesti pe de-a-ntregul  putere de a ierta nu poti sa treci Calea spre Vesnicie !
( puterea de a ierta pe altul e infasurata in puterea de a iubi pe altul )




Multe alte neputinte se mai priponesc de stilpul neputintei de-a ierta !
Si ramin priponite toata viata, pina chiar in ceasul mortii! Si cum sint neputintele tale, de fapt TU te regasesti ca fiind priponit!
De te-ar putea gasi ceasul mortii fara astfel de stavile in urma !

Nu poti trai azi , ingramadind in masura zilei de azi si ziua de acum 9 ani  si pe aia de acum 16 ani si pe aia de acum 20 ani etc etc cind cineva ti-o fi gresit cu ceva  !
Se acumuleaza tensiuni majore care iti omoare putinta de a vedea minunatiile zilei de azi , care ar putea fi ultima ta zi pe lumea asta!

Iertind,   lasi ziua aia,  in care iti manifesti putinta de a ierta, in cuibul ei  !


Iertind,  lasi Timpul sa treaca , sa mearga mai departe, permitind zilei de miine sa se nasca curata,  fara sa pui tensiunea zilei pe care o traiesti  azi  la temelia zilei de miine  !
Asta e ce poti face tu pentru ziua de miine !

Si, deasemenea, sa nu lasi ziua de azi sa puna tensiunea ei la temelia exprimarii tale de miine !
Ai grija, in ziua de azi incape o lume intreaga ! Lasa lumii acesteia ziua de azi si vezi-ti de drumul tau catre Vesnicie !
Asta e ce poate sa faca ziua de azi pentru manifestarea ta de miine !
 

Fiecare zi trebuie lasata sa moara in cuibul ei !

Doamne ajuta ! si Ajutorul Desavirsit !

Doamne ajuta !

Ai zice ca vorba asta te apropie de Vesnicie !
In orice caz, ai zice ca e de bine!

Eu nu mai cred asta.

Ajutorul Tatalui e omniprezent! Este permanent ! Ajutorul Tatalui inunda Universul!
Ajutorul Tatalui nu are nevoie de reminder !



Ajutorul Tatalui, grija Tatalui, s-a manifestat inca de la facerea ta, cind Tatal ti-a rinduit un inger pazitor!

Ca sa intelegi masura grijii, e bine de inteles masura puterilor care i-au fost date ingerului tau pazitor!

Ca sa intelegi masura puterilor date ingerului tau pazitor, e bine de inteles ce i s-a dat de pazit!

Ce i s-a dat de pazit, stim : pe Om, creat de Tatal Nostru DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA SA  !



Ramii mut, intelegind ce i s-a dat de pazit, ce i s-a dat in grija: CHIPUL SI ASEMANAREA SA  !

Minunati-va si voi cu mine,  incercind sa cuprindeti cu intelegerea , Puterile Desavirsite date de catre Tatal Nostru care Este in Ceruri,  Ingerului pazitor al omului !

Ramii mut intelegind ce ajutor Ti-a rinduit, inca dinainte ca tu sa fii in stare sa scoti un cuvint !

Ramii mut pricepind ca ajutorul Tatalui este Desavirsit , inca de la facerea ta !



Doamne ajuta!      nu se poate gasi in contradictie cu     Faca-se voia Ta !

Cind omul zice Doamne ajuta!, el de fapt zice, in general, Doamne ajuta sa se faca voia mea!


Adica, te gindesti sa faci ceva, si incepi treaba spunind...Doamne ajuta!  Sau ii urezi altuia un Doamne ajuta! cind acela isi incepe treaba !

Adica, te gindesti sa faci ceva si NU-ti incepi treaba spunind : Eu vreau sa fac asta ,TOTUSI,  Faca-se voia Ta Doamne!

Nu, tu ceri ajutor lui Dumnezeu ca sa-ti iasa treaba asa cum ai gindit-o TU !



Poti oare sa-i ceri lui Dumnezeu Tatal sa se faca mic cit tine pentru ca sa-ti implineasca tie propriul univers ?

Dumnezeu s-a mai facut odata mic cit omul, atunci cind Iisus Hristos s-a intrupat, dar asta a avut ca scop implinirea omului, inaltarea omului, odata cu Iisus Hristos,  pina in Vesnicie, pina in Imparatia lui Dumnezeu !

Ajutorul Tatalui, omniprezent, Desavirsit , poti doar sa-l  refuzi, mergind pe drumul pe care-l alegi!
Daca totusi, pierdut fiind pe acest drum, vei cere ajutor Tatalui, il vei primi neconditionat, il vei gasi aproape pentru ca  a fost mereu linga tine !

(Refuzul puiului de a fi ajutat nu presupune ca mama puiului il va lasa pe acesta de izbeliste, fara ajutor!)

Un   Doamne ajuta-ma!  , spus intr-un asemenea moment, este singurul care-si gaseste rostul, acesta fiind in esenta sinonim cu un strigat de AJUTOR  trimis tatalui tau intr-un moment in care te gasesti pierdut sau cu un strigat in care zici: vreau sa ma intorc acasa, dar habar n-am care e drumul !


Nu spun ca omul nu are nevoie de ajutorul Tatalui, eu spun ca omul are deja TOT ajutorul si sprijinul Tatalui , eu spun ca ajutorul pe care omul il are de la Tatal Nostru , De la Care toate purced,    e    Desavirsit !


Ma gindesc ca daca as  inlocui      Doamne ajuta-ma!    spunind in schimb      Doamne iarta-ma!    ar fi o treaba cu folos.
Ajutorul lui Dumnezeu e omniprezent, e acolo fara sa-l ceri, mai ca te inunda,  in schimb iertarea, pentru ca sa se implineasca trebuie musai ceruta Tatalui !

De la Dumnezeu avem tot ajutorul ! TOT !  Ceea ce implineste relatia dintre Tatal si Omul creatie a Tatalui , e Multumirea!

In acest caz, Multumirea este cea care implineste relatia cu tatal Nostru!

Pentru ajutorul desavirsit dat de catre Tatal Nostru,noua oamenilor,  multumesti , multumesti si iar multumesti!

Cu toate ca ai tot ajutorul Tatalui, ajutor desavirsit asemenea Tatalui, tu ce faci, CERI AJUTOR?
Adica ai vreun dubiu , crezind ca Tatal isi lasa creatia lipsita de  ajutor?

Singurul dubiu este daca reusesti sa multumesti pe masura ajutorului! Asta da dubiu! Nici nu mai stii cum sa multumesti mai bine, mai pe de-a-tregul Tatalui !
Aici e de inteles sa fii in dubiu ; ai multumit pe puterile tale sau poate esti capabil sa multumesti mai mult decit ai facut-o, deci n-ai multumit dupa toate puterile tale!

Este greu pentru om sa raspunda cu o multumire desavirsita  ,  unui ajutor desavirsit !
Dupa cum e greu de inteles cum de pune omul la indoiala ajutorul permanent, omniprezent si desavirsit pe care Tatal Nostru i-l da!


Fiind constient de ajutorul omniprezent, desavirsit , multumesti! Nu mai prididesti multumindu-i Tatalui, dind Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Ajutorul Tatalui, omniprezent si Desavirsit, te ajuta sa intelegi de ce sa dai Slava lui Dumnezeu pentru toate !


Spunind   Doamne Ajuta !  nasti o intrebare:
- Adica exista un moment in care Dumnezeu nu te ajuta?


Am convingerea ca nu exista un astfel de moment !

Acest ajutor permanent, omniprezent , DESAVIRSIT este TEMELIA Nadejdei !

Ajutorul este permanent si indiscutabil, DESAVIRSIT, indiferent pe ce pozitie te gasesti, prabusit cu grumazul la podea sau cu bucuria in suflet! !

Pe acest ajutor Desavirsit pe care Tatal il da omului, se cladeste Nadejdea !

Nadejdea are la temelie desavirsirea si omniprezenta ajutorului pe care Tatal il da omului !

Nadejdea nu are la temelie vreun dubiu:  m-o ajuta, nu m-o ajuta, ajuta-ma ...!  Taria Nadejdei este omniprezenta si desavirsirea ajutorului oferit de Tatal Nostru  !




Punind in discutie Ajutorul Desavirsit , omniprezent si permanent , pui in discutie temelia Nadejdei , permitind Deznadajdei spatiu de exprimare!




De la Tatal Nostru care este in Ceruri,  De La Care toate purced,   doar   CERI !

..."cereti darurile cele mai de pret "


De la Dumnezeu nu ceri ajutor, ca ajutorul e omniprezent , e permanent si Desavirsit !  


De la Dumnezeu ceri , in dar, instrumente, scule, care sa te ajute sa gasesti si sa mergi pe Calea catre Vesnicie, care e singura care te va elibera, !



_________________

Luati aminte la tipicuri! Tipicurile nasc rutina! Rutina distruge vigilenta! Lipsa vigilentei te face bun de biruit !

Masura cu care trebuie masurat tot, e Invatatura lui Iisus Hristos! Adevarul e acelasi cu sine! Adevarul nu contine contradictii!

Mare grija! Poti fi sigur ca sandramaua vecinului se va darima cindva, daca cineva ii  mituieste pe constructori sa subrezeasca temelia!

Iata cum  vigilenta trebuie sa  inceapa cu Patericul !   Nu va speriati, cu masura asta trebuie sa cauti Adevarul azi, prin lumea asta aproape inecata in Minciuna !

Rugaciunea pornita din git

Trimiti catre cer o rugaciune pornita din inima sau o rugaciune pornita din git.

Rugaciunea pornita din git e egala cu ea insasi, nu e mai mult, nu e mai putin.

Rugaciunea nascuta in  inima te apropie de Intreg, pina te face una cu Intregul.
Rugaciunea pornita din inima te adauga pe tine, Intregului.

Daca exersezi rugaciunea din git,  curind , vei excela la rugatul din git!
Totusi, oricit vei excela, rugaciunea din git va ramine egala cu ea insasi!

Rugaciunea din git, e golita de seva.
Rugaciunea din inima, devine una cu seva !

La temelia rugaciunii sta rugaciunea personala ! Aceasta este cea mai scurta cale catre rugaciunea care porneste din inima.

Numai pe rugaciunea personala, zisa cu cuvintele tale,  din inima, se poate ridica , cladi, rugaciunea ta catre Sfintii lui Dumnezeu, catre Cer, catre Sfinta Treime ! Doar o rugaciune spusa cu cuvintele tale poate sa te cuprinda pe de-a-ntregul si sa te trimita asa cum esti, dar intreg,  in fata Tatalui !




Rugaciunea altuia, citita de tine, se va dovedi ca nu e croita pe masura ta si te poti impiedica in ea !
Bine, te ridici si mergi mai departe dar se dovedeste ca e  ori prea mare, ori prea mica !

Aceasta devine fix pe masura ta , daca ea exprima Adevarul iar tu , la rindul tau,  il poti cuprinde pe de-a tregul ! Tu si rugaciunea altuia va puteti intilni doar in Adevar!

E mai usor de trimis catre Cer rugaciunea ta, decit rugaciunea altuia! Dupa cum e mai usor sa te cunosti pe tine insuti decit sa-i cunosti  pe altii!

Daca ai putea aduna toate rugaciunile trimise Tatalui  in Adevar, privindu-le ai observa ca toate sint ,intr-un fel, la fel !
Prin urmare poti lua o astfel de rugaciune ca indrumar pentru propria rugaciune!

Totusi trebuie vazut ca in rugaciunea personala esti tu !
Adica mai intii esti tu, ca radacina, iar din tine creste rugaciunea ta, ca un fruct!
Rugaciunea ta, personala, te trimite pe tine, pe de-a-tregul,  in fata Sfintei Treimi!

Fructul tau, va fi intr-un fel, la fel ca celelalte fructe crescute in alte radacini, daca toate acestea au in ele Adevarul!

Intr-un final toate radacinile si toate fructele crescute in Adevar, se dovedesc ca apartin aceluiasi copac, ca apartin Intregului !

Intr-un mar dintr-o gradina, unele mere stau mai la soare, altele mai pitite de-o frunza, deci poate un pic mai mici, dar toate sint mere, mere ale aceluiasi copac! Asta e singura diferenta intre merele copacului !




Sint evident si rugaciunile universale, ale Bisericii Ortodoxe. Si  acestea se cer traite!  Mai intii cu lingurita, apoi cu lingura, mai apoi cu intreaga fiinta !

Dar ,  aceste rugaciuni in Adevar, ale Bisericii,  intre care poate sint unele mai greu de cuprins, se intilnesc in Adevar cu rugaciunea ta , personala, trimisa in Adevar catre Dumnezeu !

De asta spun ca rugaciunea personala trimisa in Adevar catre Cer e temelia! E calea cea mai simpla !

E mai important sa-ti ajunga rugaciunea personala si micuta  la Cer, decit sa te gaseasca socotitul rugaciunilor mestecind neputicios o rugaciune prea mare pentru tine, pe care o poti exprima doar din git, nu si din inima !




Nu poti sa insisti cu rugaciunea din git, spunindu-ti ca la un momendat o sa apara si putinta unei rugaciuni din inima!
Daca te tot rogi din git , poti sa devi cu timpul doar un extraordinar rugator din git, chiar un maestru al rugatului din git!  Pai, oare asta este tinta? Sa exersezi rugatul golit de seva?

Nu poti sa uzi floarea din curtea casei de aici si sa-ti creasca mare nucul din curtea casei pe care o ai la tara!
Ca sa-ti cresca nucul mare, trebuie sa uzi nucul, chiar cu lingurita daca altfel nu se poate! Cu timpul o sa devi priceput in udatul nucului cu lingura ,   apoi cu cana, mai apoi cu galeata!


Rugatul din git si rugatul din inima sint ca talerele unei balante:        cind unul se apropie de tine,  celalalt se departeaza !


Imparatia lui Dumnezeu este in noi  iar drumul spre ea este inima noastra, nu gitul nostru!



Orice exprimare a omului in univers, da Masura omului iar orice exprimare a universului care vizeaza omul este doar o corectie aplicata acestei Masuri exprimate, spre ajutor in desavirsire !

Aceasta corectie este  indreptata spre interiorul nostru, spre inima noastra, spre sufletul nostru,  cu toate ca adesea o simtim mai intii pe pielea noastra !

Sa ne cunoastem pe noi insine !

Trebuie, obligatoriu, sa ne cunoastem pe noi insine. 

Avem ce cunoaste, slava Domnului.

Astfel, descoperindu ne pe noi, il descoperim pe cel care ne a creat pe noi, asemenea lui. 

Aceasta permanenta descoperire si dorinta de a ne schimba, de a fi altfel, ne apropie de Creator. 

Omul, in tot drumul lui prin noroaie, mocirle sau printre zimbete, isi cauta permanent punctul de echilibru stabil.
Omul  se recalibreaza permanent, cautindu si punctul de echilibru. 

Acest punct de  echilibru stabil il obliga la recalibrare permanenta. 

Omul este intr o neincetata si obligatorie deplasare spre punctul lui de echilibru stabil, care e poarta Raiului.
Mai departe doar Adevarul Intrupat , Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, te trece!

Aceasta obligatie, aceasta Lege, e o masura a dragostei lui Dumnezeu. 
Aceata Lege, te obliga sa te descoperi, descoperind astfel Promisiunea sadita  in tine la facerea ta , la facerea omului : Bucuria impreuna cu Tatal in Vesnicie !

Trebuie sa ne descoperim pe noi, descoperindu-ne astfel Tatal ! 

Trebuie sa descoperim maretia din noi, pusa acolo de Dumnezeu pentru ca Omul sa  se bucure  impreuna cu El   in vesnicie . 
Sa descoperim in inima noastra Adevarul, Prin care toate se implinesc, desavirsindu se prin Duhul Sfint!

Drumul omului prin aceasta lume este drumul cautarii si permanentei descoperiri a sinelui .


Naiba nu micimea din noi, pe care o exprimam pe lumea asta, vrea sa o distruga!

Putinta noastra de a fi Dumnezei dupa Har,  asta distruge necuratul!

Nu ceea ce sintem distruge, ci ceea ce putem deveni !


Adica, nu omori un pui de leu pentru ce e el cind e pui, ci pentru ce poate el sa devina cind va fi mare!
Un ditamai leul cu care trebuie sa duci o lupta strasnica daca l intilnesti pe poteca! 

Vremurile ne obliga sa ne descoperim mai repede! 
Trebuie sa ne descoperim ...mari, mai repede!

Vremea luptei e la usa! 
E de preferat sa luptam din pozitia leului, nu a puiului de leu!

Lupta care conteaza este cea intre Bine si Rau , intre Dragoste si Deznadejde, intre Dumnezeu Tatal si  cel  care a cazut din imparatia lui Dumnezeu!

Pentru lupta aia trebuie sa ne pregatim! 
Trebuie sa ne descoperim Dumnezeirea din noi cum om putea mai repede! 
Trebuie sa crestem lei, nu sa raminem pui! 
Sfintii lui Dumnezeu ne sprijina , daca le cerem ajutorul, pe acest drum al descoperirii.  

Trebuie sa ne descoperim mari , spre slava Sfintei Treimi !

Mari, pentru ca astfel sa putem cuprinde cu dragostea noastra intreaga creatie !

Mari, pentru ca astfel smerenia noastra sa fie scara altora in drumul lor spre Dumnezeu!

Mari, pentru a cuprinde cu inima  Adevarul, eliberindu-ne !

Mari, pentru ca sa fim daruitori pe masura !

Slava Sfintei Treimi !