1.
Calea (Tao) care poate fi numită nu este Calea Ultimă.
Numele dat Căii nu poate fi numele veşnic.
Fără nume este esenţa Cerului şi a Pamântului.
Dând Căii un nume este ceea ce creează toate lucrurile.
Cine n-are dorinţe vede esenţa lucrurilor.
Cine are dorinţe vede doar manifestarea lor.
Amândouă aspectele au aceiaşi sursă,
Dar devin diferite atunci când sunt percepute.
Asemănarea lor este în profunzimea profunzimilor
Unde este poarta prin care totul ia fiinţă.
2.
Când frumosul este cunoscut ca frumos,
Atunci este cunoscut şi urâtul ca urât.
Când binele este cunoscut ca bine,
Atunci şi răul este cunoscut ca rău.
Astfel un aspect îşi are opusul său,
Greul şi uşorul se sprijină unul pe altul,
Lungul şi scurtul se opun unul altuia,
Înaltul şi josul sunt diferite ca nivel,
Vocea se sprijină pe sunet,
Începutul are totdeauna un sfârşit.
Înţeleptul astfel practică Non-acţiunea
Şi învaţă pe alţii prin exemplu, nu prin vorbe.
Lucrurile în lume sunt toate într-o stare relativă.
Înteleptul ştiind aceasta nu-şi arată preferinţele.
Priveşte totul cu egală consideraţie.
creează merite dar nu şi le însuşeşte.
El actionează optim, ia lucrurile aşa cum sunt.
Le îndeplineste, dar ramâne mai presus de merite.
Astfel că meritele ramân cu el tot timpul.
3.
Conducătorul se manifestă cu modestie,
Nu arată poziţii de putere,
Astfel că oamenii nu se vor confrunta.
Nu pune preţ pe lucruri,
Astfel că oamenii nu vor fura.
Nu arată lucruri care pot fi dorite,
Astfel că oamenii nu-şi vor strica inimile.
Înţeleptul conduce astfel oamenii
Ţinându-le inimile pure, dându-le mâncare,
Necreîndu-le ambiţii şi întărindu-le sănătatea.
Astfel Înţeleptul îi împiedică să cunoască răul,
Dorind mereu binele, cei cu gânduri rele nu pot acţiona.
El conduce subtil, toţi trăiesc astfel în pace.
4.
Calea (Tao) este goală, folosinţa-i nesfârşită.
Este adâncă, pare originea tuturor lucrurilor.
Pare că veşnic rămâne fără capăt.
Nu ştiu cum a fost creată,
Pare că a existat chiar înainte de Creator.
5.
Natura n-are preferinţe,
Consideră totul cu egalitate.
Tot aşa înteleptul n-are preferinţe pentru nimeni,
Pentru el, toţi sunt priviţi în egală măsură.
Universul este nesfârsit, în el se găseste totul.
Cu cât mişcă mai mult, cu atât mai mult este produs.
Prea multă vorbă duce la oboseală.
Mai bine se pastrează calea de mijloc.
6.
Spiritul nepătruns nu moare niciodată.
Se poate numi Mama tainică,
Care este poarta naturii, tot timpul în noi.
Folosită din plin niciodată nu se sfârşeşte.
7.
Universul dăinuieşte etern
Pentru că nu există pentru sine.
Astfel şi Înteleptul stând la urmă, ajunge în frunte.
Se neglijează pe sine însusi, si ajunge sa fie ocrotit.
Nu trăieşte pentru sine, trăieşte astfel din plin.
8.
Virtutea este fluidă ca apa.
Apa pătrunde subtil peste tot.
Tot astfel virtutea biruieşte fără efort.
Calea Tao este la fel.
Cel care caută îşi găseşte locul.
Simţămintele creiază o inimă adâncă.
Prietenia aduce bune relaţii cu toţi.
Vorba onestă creează încredere.
Cel ce conduce respectă regulile.
În afaceri corectitudinea este căutată
Timpul aşează lucrurile.
Virtutea acţionează astfel fără contradicţii.
9.
Întinderea prea mare a corzii
Crează prea mare tensiune.
Ascuţirea prea deasă a uneltei
O face curând de nefolosit.
Adunarea bogăţiilor într-un loc
Curând face locul nesigur.
A fi mandru de bogăţii şi onoruri
Este cauza căderii în disgraţie.
Înteleptul se retrage după îndeplinirea faptei.
Aceasta este Calea (Tao) a virtuţii (Te).
10.
Putem oare să ne unim sufletul
Şi să nu ne abatem de la Cale (Tao) ?
Putem să avem o respiraţie calmă ca a unui copil ?
Putem oare purifica viziunea vieţii,
Astfel ca ceea ce vedem să strălucească ?
Putem oare iubi și conduce oamenii
Cu subtilitatea Non-acțiunii?
Ne putem oare conduce singuri
Si închide sau deschide posibilități după voie ?
Putem oare invăța să avem access la totul
Prin puterea Căii (Tao) ?
Putem creea și hrăni?
Putem să ne eliberăm de dorința de a poseda ?
Putem face bine fără a dori ceva în schimb ?
Putem conduce fără a apăsa ?
Cine poate face acestea a dobândit marea Virtute (Te).
11.
Sunt 30 de spițe în butucul roții,
Dar folosirea lui depinde de golul din centru.
Vasul făcut din humă este util
Prin golul creeat de forma lui.
Casa cu ziduri, ferestre și uși
Este utilă prin golul creeat de acestea.
Deși prețuim ceea ce există, ne folosim de ceea ce nu există.
12.
Culorile îl orbesc pe om, sunetele îl asurzesc.
Gusturile îi slăbesc simțul gustului.
Alergatul la vânătoare îl sălbăticesc.
Ceea ce se obține greu îi îngreunează manifestarea.
Astfel că Înțeleptul se detașează de simțuri
Și trăiește în lumea lui interioară.
13.
Atât norocul cât și neșansa creează frică.
Gândul bun sau gândul rău, dualitatea
Care există tot timpul în mintea încordată.
Cum pot norocul sau neșansa să creeze neliniște ?
Cel norocos își asteaptă câstigul cu nerăbdare.
Iar cel nenorocos este neliniștit pentru ce a pierdut.
Cum pot gândul bun sau cel rău
Să existe în mintea incordată ?
Este pentru că avem un Ego.
Dacă n-am acorda Ego-ului importanță
Și încordarea minții s-ar diminua.
Astfel că cel care îi consideră pe alții
Ca și cum ar fi el însuși
Este demn de a conduce.
Celui care-i iubește pe alții cum se iubește pe el însuși
I se poate acorda încredere.
14.
Privind Calea Tao, nu poate fi văzută.
Încercând s-o ascultăm, nu poate fi auzită.
Dorind s-o simțim, nu poate fi atinsă.
Aceste trei însușiri nu pot fi definite.
Calea Tao nu poate fi astfel percepută.
Are ca esență Golul, este forma fără de formă,
Nu poate fi percepută cu simțurile.
Infinitul și Eternul nu se pot explica
Întâlnind Calea Tao nu-i poți vede începutul,
Urmând Calea Tao nu-i poți vede sfârșitul.
Cunoscând cum s-a manifestat Calea Tao în trecut,
Se poate intui prezentul.
A trăi prezentul ca oglindă a trecutului,
Aceasta înseamna a fi pe Cărarea Tao.
15.
În trecut, cei care urmau Calea Tao
Erau așa profunzi, cu greu puteau fi înțeleși.
Un astfel de Întelept era prudent
Ca unul care trece un râu iarna.
Era încet în a lua decizii, ca unul care se teme
Că ceea ce este spus se răstălmăcește.
Era modest ca și cum nu i s-ar cuveni nimic.
Se mișca așa usor ca ghiața ce se topește.
Era așa de simplu și natural ca lemnul din pădure.
Era gata de a primi ca o vale deschisă.
Era prietenos ca apele care se amestecă.
Cine este băgat în ape murdare,
Să le lase să se limpezească.
Cine este agitat, să încetinească activitățile.
Cei care merg pe Calea Tao nu se manifestă.
În acest fel potențialul lor rămâne neatins.
16.
Fiind fără de dorințe, se atinge liniștea.
Pentru tot ce capată existență,
Este un timp de absorbție în non-existență.
După o viguroasă creștere,
Orice dispare, întorcându-se astfel la sursă.
Întorcerea la origini este liniștea,
Repaosul este condiția naturală.
Întoarcerea la origini este eternitatea,
Cel ce știe aceasta este iluminat.
Cel ce nu știe are parte de suferință.
Cunoscând eternitatea se contopește cu totul.
Contopindu-se cu totul, expandează.
Prin expandare este prezent peste tot.
Fiind omniprezent atinge o stare înaltă.
Prin starea înaltă atinge Tao (Este pe Cărare).
Cine atinge Tao intră în eternitate.
Deși corpul îmbătrânește, spiritu-i nu moare niciodată.
17.
Cei mai buni conducători trec neobservați.
Alții pot fi iubiți și lăudați,
De alții oamenii se tem, alții sunt urâti.
Atunci când lipsește încrederea conducătorilor în oameni,
Nici oamenii nu pot avea încredere în conducători.
Cuvintele sunt totdeauna mai prejos de fapte.
18.
Atunci când Calea Tao este pierdută,
Apar multitudinea de reguli și legi.
Când Ego-ul se manifestă în oameni,
Se dă naștere la multă ipocrizie.
Când relațiile de familie slăbesc,
Se face mult caz de aceste legături.
Când o națiune este într-o stare de confuzie,
Țara produce mulțimea de patrioți.
Fiind pe Calea Tao lucrurile sunt în echilibru,
Făra Tao apar toate diferențele.
19.
Mergând pe Calea Tao și abandonând învățătura omenească,
Problemele izvorâte din morală vor dispare.
Abandonând dreptatea făcută de legi și reguli,
Dreptatea adevarată apare natural.
Abandonând profitul și lucrurile scumpe,
Societatea va scăpa de hoți și tâlhari.
Renuntând la aceste trei lucruri,
Se obține simplitatea, naturalețea și abundența.
20.
Renuntând la cauza durerii, durerea încetează.
Fie că spui “Da” sau “Nu” este tot o relativitate.
Fie că ceva este considerat “Bun” sau “Rău”,
Starea lor relativă rămâne.
Dacă alții se tem de ceva,
Este oare îndreptățit să ne temem și noi ?
Realitatea poate fi cu totul alta.
Oamenii lumii vor continua să se căsătorească,
Să facă sărbători și petreceri.
Urmând Calea Tao eu sunt fără de dorinți,
Ca un prunc care nu știe nici măcar să se bucure.
Fără certitudini, fără nimic al meu.
Oamenii lumii doresc să aibă lucruri,
Eu n-am nimic, pot fi numit nebun.
Alți oameni par că știu multe,
Eu par simplu și nu atrag pe nimeni.
Pentru alți oameni deosebirile sunt clare,
Numai eu văd totul ca întreg.
Par fără țel, ca valul mării dus,
Bătut de vânt, par că ajung niciunde.
Alți oameni au un țel, doar eu nu văd niciunul.
Sunt diferit de alții pentru că sunt pe Calea Tao.
21.
Virtutea (Te) urmează Calea (Tao).
Calea Tao nu se poate vede sau atinge.
Deși nevăzută și de neatins, conține totuși forme.
Nevăzută și de neatins, are totuși consistență.
Subtilă și ascunsă, are totuși esență.
Esența sa este eternă, dintotdeauna a existat,
Ca izvor al tuturor creațiilor.
Cum putem afla căile creației ?
Prin Calea Tao.
22.
Ce-i aplecat, se va ridica.
Ceea ce este strâmb, se poate îndrepta.
Golul atrage plinul.
Sfârșitul va fi reînnoit.
Cel ce are puțin va avea mult.
Cel ce are mult va pierde.
Cel Înțelept stă pe Calea Tao,
Astfel că este un model de urmat.
Nu este mândru, de aceea străluceste.
Nu se preamărește pe sine, de aceea este apreciat.
Nu se laudă, de aceea acumulează merit.
Nu se pune mai presus de toți,
De aceea este privit cu respect.
Nu este la concurență cu nimeni,
De aceea nimeni nu-i poate râvni locul.
Din vechime se spune să fim modești,
Astfel că integritatea nu se știrbește.
Cel integru este cel care călătorește pe Calea Tao.
23.
Vorbind puțin ramânem în repaos.
Vântul, furtuna trec, cum tot ce e-n natură-i trecător,
Așa și omul trece.
Dar cel ce urmează Calea Tao se identifică cu Tao.
Cel ce urmează Virtutea (Te) se identifică cu Virtutea.
Cei ce se pierd sunt una cu pierzarea.
Cei ce nu cred, nici ei nu sunt crezuti.
24.
Stând pe degetele picioarelor, postura-i instabilă.
Cu picioarele încrucișate, nu se poate merge.
Cel ce își dă mărire, nu are strălucire.
Cine se preamărește, nu este apreciat.
Cel ce se laudă, nu are merit.
Cel încrezut, nu este respectat.
Cel ce urmează Calea Tao îi evită pe aceștia toți.
25.
Înainte de existența Cerului și a Pământului,
Era ceva fără început și fără de sfârșit.
Neschimbat exista prin sine însuși.
Acest ceva umplea totul, era nesfârsit.
Poate fi considerat ca sursa universului.
Nu-l pot numi, silit să-i dau un nume,
Îl numesc Tao, îl cred ca fiind suprem.
Suprem înseamnă fără de sfârșit,
Fără de sfârșit se poate afla oriunde.
Este atât departe cât și aproape.
E Tao cel suprem,
Și cerul și pământul și omul sunt supreme.
Omul urmează legile pământului,
Pământul pe cele ale universului,
Universul urmează Tao,
Care este complet în sine.
26.
Ceea ce este ușor este deasupra greului.
Calmul este deasupra agitației.
Înțeleptul se eliberează de greu și agitație.
În mijlocul lumii fremătând el rămâne în repaos.
Conducătorul nu este superficial sau frivol.
Superficialitatea nu are bază solidă,
Așa cum graba face sa se piardă controlul.
27.
Bunul călător nu lasă urme.
Bunul orator nu se pierde în discuții.
Cel ce evaluează lucrurile nu se pierde în calcule.
Ușii încuiate bine nu-i trebuiesc mai multe încuietori.
Legând ceva bine cu o funie,
Alte funii nu mai sunt necesare.
Înțeleptul îi ajută pe toți prin prezența sa.
Toate lucrurile din jurul său sunt la locul lor.
Fiind în lumină, nimic nu se pierde.
Cel ce e bun învață pe cel rău prin exemplu bun,
Cel ce e rău învață pe cel bun prin exemplu rău,
Cei ce nu prețuiesc pe Înțelept și-a lui învățătură,
Trăiesc himere, amarnic se înseală,
Deși poate au educație aleasă.
Dar Înțeleptul e subtil în tot ce face.
28.
Cel ce își știe forța și rămâne slab,
E pe Cărarea Tao, simte că-i copil.
Cel ce se știe erudit și-și ține simplitatea,
Este exemplul bun.
Model fiind, e veșnic pe Cărarea Tao.
Cel ce atinge gloria și rămâne modest are Virtute (Te),
Atingând plinătatea vine din nou la sursa de unde toate au ieșit.
Cel Înțelept e astfel într-o continuă armonie,
Se scaldă în lumină, se află în repaos.
Fiind în repaos atinge infinitul.
29.
Cel care dorește să stăpânească lumea,
Dându-i amprenta sa, nu poate reuși.
Căci lumea este sacră, nu poate fi schimbată permanent.
Fiind siguri de ceva, putem oricând să pierdem.
La drum, unii-s în față, alții-n spate,
Unii respiră greu, alții ușor,
Unii sunt tari, alții mai slabi,
Unii umblă în car, alții pe jos.
Cel Înțelept păstrează calea de mijloc,
În armonie nu exagerează, nici nu lenevește
Nici cu corpu-i nici cu mintea-i.
30.
Conducătorul ce urmează Calea Tao,
Nu recurge la forță pentru a cuceri.
Căci știe că-n atac ripostă va primi.
Distrugeri mari urmează și foamete și boli.
Cel luminat nu recurge la forță pentru a-și creea glorie.
Își conduce treburile fără a ofensa pe nimeni.
Și nu recurge la luptă decât forțat de apărare.
Astfel el nu tulbură armonia.
Cel ce folosește forța nu este pe Cărarea Tao,
Iar cel ce nu este pe Cărare va pieri.
31.
Armele aduc nenorociri.
Cel ce urmează Calea Tao le detestă.
Nu le folosește decât constrâns de necesitate.
Chiar și atunci le folosește cu reținere.
Liderul Întelept chiar și când invinge,
Nu se bucură de victoria lui,
Nu se bucură de uciderea adversarilor.
Intră în bătălie mâhnit că trebuie s-o facă.
Căci victoria nu este celebrare ci funeralii.
Cel ce se bucură de ucideri și crime,
Nu este pe Calea Tao.
32.
Calea Tao este prea subtilă pentru a fi definită.
Manifestându-se capătă un nume.
Când un Conducător urmează Calea Tao
Este urmat onest de cei supuși
Și pacea va dăinui în regat.
Înțeleptul care cunoaște Calea își știe limitele,
Cel ce-și cunoaște limitele este pe Cărare.
Tao întrepătrunde totul, toate ființele se intorc în Tao,
Cel Înțelept știind aceasta aplică Tao în tot ce face.
33.
Cunoscându-i pe alții este înțelepciune,
Cunoscându-se pe sine însuși este iluminare.
Învingând un adversar este tărie,
Învingându-se pe sine însuși este cu adevărat putere.
Mulțumit cu ce are, Înțeleptul este bogat,
Cel perseverent ajunge la îndeplinirea scopului.
Cel care nu-și pierde ținta se menține.
Chiar și după moartea fizică
Puterea celui Înțelept produce efecte pozitive.
Astfel el trăiește în eternitate.
34.
Tao cuprinde tot universul,
Toate lucrurile își au izvorul în Tao.
Nu respinge pe nimeni și nimic.
Cel pe Cărare e creator, dar nu-și însușește ceea ce creează.
E generos, dar nu profită de recunoștința altora.
Fără dorințe proprii trece nebăgat în seamă.
Înfăptuiește lucruri bune, dar nu-și atribuie merite.
Nemanifestându-și mărirea, Înțeleptul este cu adevărat măreț.
35.
Fiind pe Cărarea Tao toate ființele
Se îndreaptă către calea firească.
Pe Cale sunt armonia, sănătatea, pacea și fericirea.
Cel ce gustă din dulceața-i, va vrea să rămână.
Dar Calea este cu mult mai profundă,
Transcende gustul, nu poate fi văzută,
Auzită, simțită sau cuprinsă.
36.
Liderul Înțelept cunoaște aceasta.
Ceva se contractă pentru că era dilatat.
Ceva slăbește pentru că era tare.
Ceva se înalță pentru că era jos.
Cineva primește pentru că a dat.
Aceasta-i înțelepciune.
Subtilul e mai presus de grosier.
Așa cum peștele nu trebuie să iasă din apă
Tot așa Liderul Înțelept nu face caz de forță.
Prin simplitate se aduce pacea,
Încredearea aduce armonie.
37.
Cărarea Tao pare inactivă, dar totul este îndeplinit.
De-ar fi urmată de conducători,
Lumea s-ar îndrepta prin ea insăși.
Căutând soluții la multele probleme,
Simplitatea este de urmat.
Simplitatea evită înmulțirea dorințelor.
Dorințele puține aduc liniștea.
Fără multe dorințe, lumea se armonizează prin ea însăși.
38.
Înțeleptul nu-și afișează virtutea și de aceea este virtuos.
Omul obișnuit își afișează virtutea și de aceea este slab.
Virtutea superioară nu intervine deschis,
Lucrurile sunt astfel duse la bun sfârșit.
Virtutea inferioară totdeauna se manifestă,
Iar lucrurile rămân neterminate.
Bunătatea Înțeleptului nu are un motiv în sine,
Astfel că treptat oamenii îl urmează.
Urmând Calea Tao apare și Virtutea (Te).
Când virtutea dispare, apare bunăvoința,
Când bunăvoința dispare, apare compasiunea,
Când compasiunea dispareă, urmează regulile.
Prin reguli sinceritatea și încrederea dispar.
Astfel apar confuzia și distorsiunea evenimentelor.
Înțeleptul vede și adâncul, nu numai suprafața.
Vede fructul potențial în floare.
Astfel prin virtutea sa, vede realitatea
În locul manifestărilor trecătoare.
39.
Fiind în armonie cu Calea Tao
Cerul și-a dobândit claritatea.
Prin armonie Pământul a devenit stabil.
Prin armonie lucrurile au fost treptat create.
Fără Calea Tao omul se depărtează de Cer,
Fără Calea Tao își pierde stabilitatea pe Pământ.
Când echilibrul dispare, și omul dispare.
Înțeleptul vede totul într-un echilibru,
Este modest, nu intervine.
El lasă Calea Tao să se manifeste
Unindu-se cu Calea Tao intră în armonie.
40.
Mișcarea eternă Tao e întoarcerea la sursă
Pornind de jos e felul etern de a începe.
Toate lucrurile apar din manifestare (ființă),
Manifestarea izvorăște din nemanifestare (neființă).
41.
Atunci când Înțeleptul aude despre Calea Tao
Nu întârzie să o urmeze.
Cel mediocru, când urmează, când se lasă.
Ignorantul când aude de Calea Tao se amuză prostește.
Fiind ignorant, de nu s-ar amuza, Calea n-ar fi Calea Tao.
De aceea se spune:
“Cei ignoranți fac haz de cel iluminat,
Consideră sfatul bun fără utilitate,
Calea valoroasă le pare neînsemnată”.
Cel Înțelept pare gol ca o vale.
Virtutea pură pare a fi fără miez.
Preaplinului extins fiind, i se văd cu greu marginile.
Ceea ce-i simplu pare fără consistență.
Există o cale a perfecțiunii.
Universul nu se oprește într-un punct.
Cunoașterea necesită timp de a se acumula.
Muzica se învață țintind către subtil.
Calea Tao nu poate fi cuprinsă
În manifestare aduce împlinire
Celui ce-o urmează pentru a se perfecționa.
42.
Calea Tao s-a manifestat la începuturi.
Acea manifestare a devenit cauza altei manifestări.
Aceasta la rândul ei a produs o alta.
Așa au apărut toate lucrurile.
Perechea de contrarii Yin și Yang au aparut,
Energia (Ch’i) le-a pus în mișcare.
Armonia astfel s-a stabilit.
Oamenii obișnuiți sunt dependenți,
Doar Înțeleptul este mulțumit cu sine însuși.
Trăind prin sine însuși se aliniază armoniei Căii Tao.
43.
Observând curgerea lucrurilor, ușorul va depăși greul,
Ceea ce n-a venit încă, va înlocui ceea ce este,
Non-acțiunea este astfel superioară acțiunii.
Puțini sunt în lume care pot instrui fără cuvinte.
Aceasta este calea Înțeleptului.
44.
Între glorie și sănătate ce este mai important?
Între bogăție și fericire ce este mai prețios?
A alerga după câștiguri e pierdere sigură.
Dacă fericirea ar veni cu bogăția,
Ar fi mulți oameni fericiți, dar ei nu sunt.
Cel mulțumit cu ce are, evită înjosirea.
Cel ce știe să se oprească la timp, nu intră în pericol.
Astfel Înțeleptul dăinuiește.
45.
Perfecțiunea nu are capăt, oricât ar fi de-naltă,
Ceva mai poate fi adăugat.
Folosu-i e astfel din ce în ce mai bun.
Nemărginirea oricât ar fi de mare, ceva mai poate fi adăugat.
Și folosința-i din ce în ce mai multă.
Ceva oricât de drept ar fi, mai poate fi-ntreptat.
Măiestria de a face ceva, poate încă să crească.
Oratoria maestrului poate fi încă mai bună.
Ce este în mișcare poate fi îmbunătățit.
Doar nemișcarea este completă-n toate,
Ea e suportul, modelul a orice, conduce totul.
46.
Când oamenii urmează Calea Tao,
Caii comunității sunt pe ogor la muncă.
Când oamenii nu urmează Calea Tao,
Caii comunității sunt pregătiți de luptă.
Câmpul rămâne astfel nelucrat.
Nu este eroare mai mare, decât dorințele deșarte.
Nu este mai mare suferință decât lipsa de mulțumire.
Nu este mai mare calamitate decât lăcomia.
Căci celui ce-și limitează dorințele, nimic nu îi lipsește.
Ogoru-i cultivat, e mulțumit cu tot ce are.
47.
Cunoașterea trebuie să vină din interior.
Mintea omului poate lua forme variate.
Fără a merge-n lume, lumea se cunoaște.
Fără a privi pe fereastră, cerul poate fi cunoscut.
Cu cât ne depărtăm mai mult,
Cu atât cunoaștem mai puțin.
Înțeleptul ajunge la destinație fără să pornească,
Vede lumina fără a privi.
Înțelege fără a cerceta, îndeplinește toate în repaos fiind.
48.
Mergând pe calea lumii lucrurile se acumulează,
Mergând pe Calea Tao lucrurile se împuținează.
Prin împuținare se ajunge la nimic, la sursă.
Prin mișcare lucrurile sunt scoase din starea lor firească.
Efortu-i necesar de a le echilibra.
Pe Calea Tao lucrurile sunt deja în echlibru.
Acțiunea nu este astfel necesară.
49.
Înțeleptul nu are Ego, se identifică cu universul.
Este bun și cu cei buni și cu cei răi.
Căci virtutea-i este bunătatea.
Este onest cu cei onești și cu cei neonești.
Căci virtutea-i este onestitatea.
El tratează pe toți cu aceeași imparțialitate.
Trăiește simplu și în armonie.
Pe toți îi privește ca o mama pe copii.
În inima lui încape întreaga lume.
50.
Venind în lume este ieșirea din Tao,
La moarte este intrarea în Tao, în repaos.
Înțeleptul știind aceasta nu tulbură armonia.
Așteaptă să înțeleagă ce se arată a urma,
Arătându-se lumina este pe Calea Tao.
Toate pericolele sunt astfel evitate.
El așteaptă astfel tot timpul în repaos.
Deși trăiește-n lume e pe Cale,
Moartea-i nu-i decât o continuare.
51.
Calea Tao produce toate lucrurile,
Virtutea (Te) le întreține.
Armonia se întreține urmând Calea Tao,
Valoarea lucrurilor se naște
Din a poseda Virtutea (Te).
Urmând Virtutea (Te) este progres și dezvoltare,
Lucrurile sunt îngrijite, protejate, ființele hrănite.
Deși totul e-n Tao, se manifestă ca și cum n-ar poseda nimic.
Așa-i și Înțeleptul, seamănă Virtutea (Te) în tot ce face,
Nimic nu-și însușește, e astfel pe Cărare.
52.
Tao este cauza a totul.
Cunoscând cauza se pot cunoaște manifestările.
Fiind în mijlocul manifestărilor putem privi la sursă.
Astfel Înțeleptul trăiește-n armonie,
Nu se expune, astfel se protejează,
Prin expunere se creează mulțimea de probleme,
Văzând esența lucrurilor știe ce se va întâmpla,
Prin sensibilitate își manifestă tăria,
Prin introspecție e mereu în armonie,
Aceasta-i în fapt a trăi în eternitate.
53.
Cunoscând Calea Tao pot vorbi despre ea.
De-ar fi să dau un sfat aș spune să mergeți pe Cărare.
Deși Calea-i ușoară, fiind ignoranți
Mulți oameni preferă căile laterale.
În loc să folosească resursele pentru viață,
Unii conducători cheltuiesc pentru înarmare.
Când conducătorii sunt iresponsabili,
Poporul suferă, țara e împovărată.
54.
Înțeleptul își sădește cu grijă semințele,
Își construiește solid casa,
Astfel că grija și lucrul bine făcut
Rămân o pildă pentru generațiile care vin.
Prin practica Căii Tao pentru el
Cel Înțelept urmează Virtutea (Te).
Practicată de o familie
Virtutea aduce abundență.
Practicată de o comunitate de oameni
Virtutea aduce înflorire.
Practicată de o țară întreagă
Virtutea devine exemplu pentru alte țări.
Practicată de întreaga lume
Virtutea devine un bun universal.
Dacă un om urmează virtutea
Este un exemplu pentru familia lui.
Când o familie urmează virtutea
Este un exemplu pentru comunitate.
Când o comunitate practică virtutea
Este un exemplu pentru țară.
Când o țară practică virturea
Este un exemplu pentru întreaga lume.
Se poate proba aceasta prin simpla observație.
55.
Cel care urmează Calea Tao pare un copil.
Pare că nu are forță și tărie, dar strânsoarea lui e fermă.
Pare că nu are energie, dar mișcarea-i e plină de elan.
Pare că nu are nimic de spus,
Dar vorba-i vine totdeauna la timp.
Înțeleptul e mereu în armonie,
Fliind în armonie se aliniază cu eternul,
Aliniindu-se cu eternul este mereu în lumină.
56.
Cel ce știe nu vorbește, cel ce vorbește nu știe.
Închizând ochii, neascultând, nemirosind,
neatingând, negustând se închid simțurile.
Dar o lume a armoniei se deschide în interiorul minții.
Astfel Înțeleptul nu este preocupat
De prieteni sau dușmani, de glorie sau disgrație.
Ajunge la perfecționare urmând Calea Tao.
57.
O țară este dreaptă prin legi drepte.
Un război se câștigă printr-o tactică avansată.
Printr-o voință puternică, o dorință este îndeplinită.
Prea multe legi înmulțesc fărădelegile,
Pregătirea prea mare de război aduce războiul.
Propagarea dorințelor aduce conflictul între oameni.
De aceea Înțeleptul spune:
“Nu aduceți prea multe legi,
Și poporul se va conduce el însuși.
Gândiți-vă la pace și țara nu va suferi.
Trăiți în simplitate și oamenii vor trăi în armonie”.
58.
Când conducătorii nu pun prea multe restricții
Oamenii sunt multumiți.
Când conducătorii pun prea multe restricții
Oamenii sunt nemultumiți.
Din prea multă abundență apare sărăcia.
Dintr-o mare sărăcie se ivește prosperitatea.
De aceea cumpătarea este cea mai bună.
Înțeleptul este cumpătat.
Se dă exemplu pe el însuși prin pildă vie.
Nu-și impune voința, de aceea e urmat,
E precis în acțiune, de aceea rezultatele sunt cele așteptate,
Exigent cu el, dar flexibil cu ceilalți,
Mulțumit în ce face, e remarcat oricând de oameni.
59.
Pentru a conduce o țară, moderația este necesară.
Înțeleptul fiind moderat este pe Cărarea Tao,
Fiind pe Cărare are Virtute în tot ce face.
Astfel că el poate înfăptui orice.
Poate să conducă și o țară.
Poate astfel să pună o bază solidă
Prin pilda vie pe care o dă.
Înțeleptul e vrednic să conducă
Pentru că urmează calea cerului.
60.
O țară se conduce cu mult tact.
Când țara este condusă cu înțelepciune
Forțele răului nu au putere.
Oamenii nu mai întrețin astfel forțele malefice.
Înțeleptul și oamenii din jurul lui
Își întrețin reciproc atitudinea pozitivă.
În tot ce fac, Virtutea se arată,
Astfel că lumea se perfecționează continuu.
61.
O țară întinsă are mare putere de atracție.
Acolo mulți se întâlnesc,
E ca principiul feminin care atrage supunându-se.
Cel care se supune conduce cu subtilitate.
Tot astfel dacă o țară mare nu-și arată mândria și puterea
Cucerește țările mici fără lupte.
Dacă o țară mică se supune, se întregește astfel cu o țară mare.
Astfel că țara mare are mai mulți oameni
Iar țara mică are mai mult spațiu.
Câștigul este astfel reciproc.
62.
Calea Tao este calea luminii.
Pentru oamenii buni este o comoară, cei răi fug de ea.
Se pot câștiga oamenii cu vorbe frumoase,
Se poate câștiga respectul prin fapte frumoase.
Dar Calea Tao este mai presus de bine.
Cel care o vede se scaldă în lumină.
Alegând un conducător,
Nu bogăția sau experiența sunt necesare,
Ci gradul lui de competență pe Cărarea Tao.
De ce cei din vechime prețuiau pe aceia care erau pe Cărare?
Pentru că erau iubiți de popor.
63.
Acțiunile bune nu se fac în grabă,
Munca bună nu necesită epuizare.
În cursul timpului ce este mic crește,
Ce este în urmă ajunge în frunte.
Marile călătorii încep cu un pas timid,
Marile realizări au începuturi modeste.
Înțeleptul vede persectiva lucrurilor
În pași timizi, începuturi modeste.
De aceea Înțeleptul urmând Calea Tao,
Cu cumpătare întreprinde orice,
Astfel că tot ce face e solid, durează,
Îndeplinește totul fără grabă și eforturi.
64.
Problemele pot fi evitate chiar înainte de a începe,
Armonia este astfel menținută
Înainte ca să apară confuzia.
Închizând ușa nimeni nu poate intra.
Un mare copac a fost la început o mlădiță mică,
O mare călătorie de mii de kilometri
Începe cu un pas.
Înțeleptul nu insistă să câștige nimic,
Nu aleargă după glorie sau competiții.
Astfel nu poate pierde nimic.
Este exemplul de înfăptuire a lucrurilor fără efort.
65.
Înțelepții din vechime învățau pe oameni viața simplă,
Fără viață simplă multe cunoștiințe sunt nefolositoare.
Conducătorii înșelând poporul
Face ca și poporul să umble după înșelătorii.
Astfel că înșelăciunea îi stăpânește pe toți.
Știind acestea, se pot evita multe rele.
66.
Un râu curge către părțile cele mai joase ale văii,
Râul este astfel stăpânul văii.
Pentru a-i câștiga pe oameni, trebuiesc serviți,
Pentru a-i conduce pe oameni, trebuiesc urmați.
Astfel când Înțeleptul îi conduce pe oameni
Ei nu se simt apăsați,
Când Înțeleptul stă în fața oamenilor,
Ei nu se simt confruntați.
Astfel Înțeleptul este pildă vie,
Cei din preajma lui se simt ocrotiți.
67.
Cei ce urmează Calea Tao au trei calități esențiale,
Compasiunea prin care se dobândește curajul,
Prudența, prin care se dobândește puterea,
Modestia, prin care se dobândește influența.
Dar acțiunile obișnuite ale oamenilor
Sunt să premărească pe erou.
Să dobândească putere prin lipsa de prudență,
Să-și crească influența prin afișarea mândriei.
Doar cel cu compasiune este cu adevărat curajos,
Doar cel prudent are cu adevărat putere,
Doar cel modest poate influența cu adevărat oamenii.
El este astfel pe Cărarea Tao.
68.
Compasiunea este cea mai bună apărare.
Un luptător eficient nu e fricos,
Nu-și arată agresivitatea,
Cuceritorul eficient nu se implică în lupte grele,
Un adevărat conducător nu-i plin de autoritate.
Cel fără frică și agresivitate atrage pe alții,
Cuceritorul nu stăpânește prin violență,
Conducătorul nu ajunge în frunte prin autoritate.
Fiind în armonie cu natura totul se poate înfăptui.
69.
E mai ușor a da înapoi zece metri decât a avansa unul.
Disputele pot fi câștigate prin simpla așteptare,
În loc de avansare agresivă, se merge înapoi și se așteaptă.
Fără a afișa putere, fără înarmare agresivă
Bătăliile pot fi cucerite.
Nu subestima adversarul, nici pe cei hotărâți în luptă.
Agresivitatea pare a câștiga,
Dar cel cu compasiune până la urmă e biruitor.
70.
Puțini sunt în lume cei ce-l urmează pe Înțelept,
Care se manifestă cu multă simplitate.
Omul obișnuit înțelege greu calea Înțeleptului,
Deși faptele sunt evidente.
Onorând pe Înțelept ne facem părtași înțelepciunii lui.
El poate n-are haine scumpe sau de remarcat,
Înțeleptul poate părea fără însemnătate,
Dar comoara sa este în inimă.
71.
Cunoscându-ne limitele este înțelepciune,
Necunoscându-ne limitele este ignoranță.
Înțeleptul își cunoaște limitele.
Astfel că știe oricând cât poate face.
72.
Înțeleptul nu intervine fără a fi chemat,
Nu se amestecă în treburile altora,
Exceptând doar pentru a se apăra.
Deși se cunoaște bine pe sine însuși
Înțeleptul nu face caz de propria-i personalitate,
Se respectă pe sine însuși,
Dar nu așteaptă de la alții respect.
Lasă lucrurile să treacă
Atunci când știe că nu au nici o legătură cu el,
Se implică astfel numai
În ce este semnificativ pentru viața-i.
73.
Un viteaz care nu se stăpânește, fie ucide, fie e ucis,
Un viteaz care se stăpânește trăiește
Și nu vatămă pe nimeni.
Cerul îl protejează pe cel ce nu vatămă,
Așa-i și Calea Tao, nu se opune, nu se străduiește,
Deși nu vorbește i se răspunde,
Deși nu cere, i se îndeplinesc dorințele,
Deși nu dorește să întreprindă ceva,
Totul se înfăptuiește.
În marea-i vastitate Tao pare că-i gol,
Dar e ca sita, nimic nu scapă din legile-i firești.
74.
Justiția nu se poate baza pe amenințarea cu moartea,
Căci pentru cei cărora nu le e frică de moarte
Ar fi întrutotul ineficientă.
Când asuprirea aduce moartea la orice pas,
Cui îi mai e frica de moarte?
Judecătorii într-o astfel de țară sunt inutili.
75.
Când conducătorii devin lacomi exploatând poporul,
Poporul flămânzește.
Când conducătorii își urmăresc doar interesele proprii,
Oamenii devin răzvrătiți.
Când conducătorii ucid fără motiv,
Oamenilor nu le mai este frică de moarte și se răscoală.
76.
Omul se naște plăpând și sensibil,
La moarte e tare și înțepenit.
Mlădițele tinere sunt flexibile și fragede,
Când planta se usucă, se întăresc și mor.
Ce-i tare, înțepenit, exprimă moartea,
Ce-i slab, plăpând, sensibil e semn al vieții.
Așa cum pomul tare nu se poate îndoi
Bătut puternic de un vânt, se rupe.
Tot astfel ce-i inflexibil se-ndreaptă către moarte.
Ce-i tare și înțepenit cade la pământ,
Ce e ușor, flexibil, e dus de vânt departe.
77.
Calea Tao e ca un arc întins,
Partea-i de sus se coboară, cea de jos se ridică.
Ce este în exces se diminuează, ce este puțin crește.
Calea Tao ia de acolo de unde este prea mult
Și pune acolo unde este prea puțin.
Pe când calea oamenilor este de a lua de la cei ce au puțin
Și de a da celor ce au prea mult.
Cum s-ar putea astfel lumea mulțumi ?
Cel Înțelept știe că nu posedă nimic cu adevărat,
Își dă surplusul lumii, fără să aștepte ceva în schimb.
Lucrează fără a-și însuși meritele și este pildă vie.
78.
Nu este nimic mai flexibil ca apa, dar deși-i slabă,
În timp, poate pătrunde piatra cea mai tare.
Ușorul, în timp învinge greul,
Ceea ce-i slab, în timp doboară ce e tare,
Deși aceste lucruri se cunosc de toți,
Puțini sunt pregătiți să le aplice.
Astfel că cel ce e modest e cel mai potrivit ca să conducă,
Cel ce rezolvă problemele altora, este adevăratul conducător.
79.
Când legile și regulile apasă pe capul oamenilor,
Ei au dorința firească să le încalce.
Cel Înțelept își face datoria,
Deși n-așteaptă nimic de la nimeni.
Astfel este virtuos.
Dar nu-și însușește virtutea proprie.
Întocmai ca natura, nu-și impune voința,
E astfel pe Cărarea Tao.
80.
Într-o comunitate mică cu câțiva oameni,
A poseda lucruri care nu sunt utile nu are sens.
A prețui viața simplă este mai important.
Pentru a cunoaște lumea, a pleca nu-i necesar.
Se poate folosi lumina minții.
Pentru apărare nu este nevoie de a arăta armele,
Ele sunt ținute la păstrare, la nevoie.
Pacea și liniștea să domnească,
Bunele relații cu vecinii sunt esențiale,
Cel Înțelept rămâne astfel liber.
81.
Înțeleptul e onest, nu folosește vorbe goale,
Vorbăria goală nu este onestitate.
Cei care par cultivați nu sunt iluminați,
Cei bogați nu pot fi multumiți.
Înțeleptul nu trăiește pentru sine însuși,
Făcând mult bine pentru alții, e mulțumit,
Cu cât dă mai mult, cu atât primește mai mult,
În jurul lui totul se armonizează.
Pentru că e pe Calea Tao în Virtute (Te).
