Marea Revolutie, adică Revoluția Mondiala e un proces unic, irepetabil in istoria civilizatiilor care se manfesta pe o oarecare planeta.
Ea e povestea trecerii de la dinamici proprii Naturii la dinamici proprii Artificialului, de la dinamici Naturale la dinamici Antinaturale.
Acest proces e poreclit prin Univers
asa: Metamorfoza.
Avand aceasta referinta acest site indrazneste sa trateze cu egala consderatie dinamicile aflate in desfasurare la nivel mondial.
Translate
vineri, 15 august 2025
Drepturi Naturale/ Drepturi Artificiale
Drepturile Naturale/Dreptul la Artificializare – Modelul Final: Confruntarea Drepturilor Fundamentale Bătălia dintre Înțelepciune și Antiînțelepciune este, în esență, o confruntare între două sisteme de operare pentru viitorul umanității. Fiecare sistem este complet, având o fundație filozofică, un teren de acțiune, o metodă și un rezultat specific. – Calea Înțelepciunii Fundația Juridico-Filozofică: Drepturile Naturale Această cale se bazează pe principiul că ființa umană are drepturi inerente care derivă din însăși natura sa. Ea susține dreptul la integritate biologică, spirituală și ecologică. Fundamentul său este respectul pentru limitele și ciclurile naturale. – Ținta: Un Bun-Simț al Armoniei cu Natura Scopul este de a modela o conștiință colectivă în care comuniunea cu natura este starea implicită, considerată logică și de la sine înțeleasă. – Mecanismul: Ingineria Socială Cuantică Folosește „cuante” (narative, tradiții, practici) care promovează sustenabilitatea, comunitatea și echilibrul, suprapunându-le peste conștiința colectivă. – Rezultatul: Generarea de Nonacțiuni Când acest Bun-Simț este pe deplin instalat, acțiunile care îl servesc devin reflexe. Acțiunea de a composta sau de a conserva resursele devine o nonacțiune – un gest firesc, care nu necesită efort conștient, la fel de natural ca respirația. – Calea Antiînțelepciunii Fundația Juridico-Filozofică: Dreptul Omului la Artificializare Această cale postulează un nou drept fundamental: dreptul de a-ți transcende limitele biologice prin tehnologie. Ea susține că omul nu trebuie să rămână prizonierul „loteriei genetice” și are dreptul inalienabil de a se modifica, augmenta și, în cele din urmă, de a fuziona cu creațiile sale. – Ținta: Un Bun-Simț al Integrării cu Artificialul Scopul este de a modela o conștiință colectivă în care dependența și integrarea cu tehnologia sunt considerate progres, normalitate și chiar o necesitate evolutivă. – Mecanismul: Ingineria Socială Cuantică Folosește „cuante” (gadgeturi, aplicații, ideologii transumaniste) care normalizează interfața om-mașină și dependența de sistemele artificiale. – Rezultatul: Generarea de Antinonacțiuni Când acest Bun-Simț este pe deplin instalat, acțiunile de fuziune cu tehnologia devin reflexe. Verificarea compulsivă a unui dispozitiv sau acceptarea unui implant devin antinonacțiuni – gesturi automate, care se simt firești, dar care sunt, în esență, opuse stării naturale. – Concluzie Conflictul final nu este între bine și rău, ci între două definiții concurente ale umanității, fiecare legitimată de o viziune asupra drepturilor fundamentale. Lupta se dă pentru a stabili care dintre aceste două principii – Dreptul Natural sau Dreptul la Artificializare – va deveni axioma de la care pornește Bunul-Simț al viitorului. Câștigătorul va fi cel care reușește să transforme propriul set de acțiuni – nonacțiunea armonioasă sau antinonacțiunea artificială – în reflexul incontestabil al civilizației umane.
Drepturile Naturale/Dreptul la Artificializare
–
Modelul Final: Confruntarea Drepturilor Fundamentale
Bătălia dintre Înțelepciune și Antiînțelepciune este, în esență, o confruntare între două sisteme de operare pentru viitorul umanității. Fiecare sistem este complet, având o fundație filozofică, un teren de acțiune, o metodă și un rezultat specific.
–
Calea Înțelepciunii
Fundația Juridico-Filozofică: Drepturile Naturale
Această cale se bazează pe principiul că ființa umană are drepturi inerente care derivă din însăși natura sa. Ea susține dreptul la integritate biologică, spirituală și ecologică. Fundamentul său este respectul pentru limitele și ciclurile naturale.
–
Ținta: Un Bun-Simț al Armoniei cu Natura
Scopul este de a modela o conștiință colectivă în care comuniunea cu natura este starea implicită, considerată logică și de la sine înțeleasă.
–
Mecanismul: Ingineria Socială Cuantică
Folosește „cuante” (narative, tradiții, practici) care promovează sustenabilitatea, comunitatea și echilibrul, suprapunându-le peste conștiința colectivă.
–
Rezultatul: Generarea de Nonacțiuni
Când acest Bun-Simț este pe deplin instalat, acțiunile care îl servesc devin reflexe. Acțiunea de a composta sau de a conserva resursele devine o nonacțiune – un gest firesc, care nu necesită efort conștient, la fel de natural ca respirația.
–
Calea Antiînțelepciunii
Fundația Juridico-Filozofică: Dreptul Omului la Artificializare
Această cale postulează un nou drept fundamental: dreptul de a-ți transcende limitele biologice prin tehnologie. Ea susține că omul nu trebuie să rămână prizonierul „loteriei genetice” și are dreptul inalienabil de a se modifica, augmenta și, în cele din urmă, de a fuziona cu creațiile sale.
–
Ținta: Un Bun-Simț al Integrării cu Artificialul
Scopul este de a modela o conștiință colectivă în care dependența și integrarea cu tehnologia sunt considerate progres, normalitate și chiar o necesitate evolutivă.
–
Mecanismul: Ingineria Socială Cuantică
Folosește „cuante” (gadgeturi, aplicații, ideologii transumaniste) care normalizează interfața om-mașină și dependența de sistemele artificiale.
–
Rezultatul: Generarea de Antinonacțiuni
Când acest Bun-Simț este pe deplin instalat, acțiunile de fuziune cu tehnologia devin reflexe. Verificarea compulsivă a unui dispozitiv sau acceptarea unui implant devin antinonacțiuni – gesturi automate, care se simt firești, dar care sunt, în esență, opuse stării naturale.
–
Concluzie
Conflictul final nu este între bine și rău, ci între două definiții concurente ale umanității, fiecare legitimată de o viziune asupra drepturilor fundamentale. Lupta se dă pentru a stabili care dintre aceste două principii – Dreptul Natural sau Dreptul la Artificializare – va deveni axioma de la care pornește Bunul-Simț al viitorului. Câștigătorul va fi cel care reușește să transforme propriul set de acțiuni – nonacțiunea armonioasă sau antinonacțiunea artificială – în reflexul incontestabil al civilizației umane.