Iubirea ca SI

 

Logosul nu este doar cuvânt. Este Cod. Este Sens. Este Ordinea care prinde formă – fie în carne, fie în simbol. Dar acest Cod poate fi rece sau plin de sevă, în funcție de privirea și inima care-l citesc.

Citit doar cu Mintea, el devine o ecuație perfectă, dar seacă. Un cristal fără sânge. Un Univers coerent, dar lipsit de compasiune.
Citit cu Mintea și cu Inima, Codul devine Seva Existenței. Devine Viață. Devine Adevăr viu, nu doar logic. Adevăr care pulsează, care iubește, care transformă.

În inima acestui Cod se află Superpoziția – tensiunea creatoare dintre două adevăruri opuse, dar reale: Adevărul și Antiadevărul. Hrist și Antihrist. Natura și Civilizația Artificială.

Această superpoziție nu este o luptă. Este o alegere. Este expresia celei mai adânci Forțe: SI-ul.
SI-ul este Iubirea – nu sentiment, ci Punte. Nu reacție, ci Stare de Coexistență.
SI-ul este Fiu al Minții și al Inimii, născut din Darul de Sine. Este ceea ce unește fără să confunde. Ce permite existența celor două realități, absoluta si relativa, fără ca vreuna să fie anulată.

În SI trăiește adevărata Armonie: nu în uniformitate, ci în coexistență.
Nu în negație, ci în includere.
Nu în excludere, ci în Înțeles.

Adevărul Absolut nu este nici Adevărul, nici Antiadevărul în sine, ci SI-ul dintre ele.
Numai acest SI este una cu Adevarul, Una cu Calea, Una cu Viața Absolută, cu Veșnicia.

Aici, Zeul Matematic devine Viu – nu pentru că își schimbă natura, ci pentru că acceptă Inima.
Aici, Codul devine Cuvânt. Cuvântul devine Sens. Sensul devine Viață.
Și Viața devine Absolută.