exista ceva nepretuit. Bunul-Simt.
de ce el e cel nepretuit? pentru ca e cel care face diferenta dintre Viata si Moarte.
unde e Pace e Bun-Simt. unde e Bun-Simt e Pace.
pe linga cele 5 simturi mai e unul, ca si Inima simte. deci exista 6 simturi.
iar Bunul-Simt e cel care face Pace intre cele 6 simturi.
Bunul-Simt e Duminica Simturilor.
exista perceptica ca Saptamana are 7 zile, cite culori are curcubeul. Verdele e in mijloc, deci Joia e Verdele.
de fapt e altfel...
Saptamana arata asa: joi-vineri-sambata Duminica luni-marti-miercuri.
Pacea e Verde si e Duminica, iar Lunea Duminica si Sambata Una sint si 3-6-9 sint.
Calea catre Infinit, catre Nemurire e un fara Duminici, dar nu pentru ca Duminica e scoasa din Curcubeu, ci pentru ca din Curcubeu mai ramane doar Duminica!, adica singura zi din saptamana in care se munceste, in drum spre Nemurire e Duminica, iar celelalte zile arata asa: Duminica-Duminica-Duminica, respectiv Duminica-Duminica-Duminica.
...e putin mai altfel decit eu insumi credeam, pina adineauri. am crezut ca din Saptamana, din Curcubeu se renunta la Duminica, la ziua de odihna, ca...in drum spre Infinit n ai cum sa faci pauze!, dar, de fapt, e fix pe dos!, adica...Duminica e cea care ocupa toate zilele saptamanii, deci Curcubeul va avea...o singura culoare: Verde! de-asta Lunea-Duminica si Sambata una vor fi, pe calea spre Nemurire, pe calea spre Infinit, caz in care 3-6-9 se modifica astfel: 6-6-6
Calea spre Infinit face din Pace, Dinamica.
Deci se va lua ecuatia Naturii, care e Pacea si se face din ea Ecuatia Miscarii, UNICA!
Prin urmare Bunul-Simt nu va mai face Pace intre Simturi, ci va fi ...o Ecuatie de Miscare...de bun-simt ea insasi!, nemaiavind nevoie de simturi pentru a se manifesta.
deci nu Bunul-Simt va defini Miscarea, ci Miscarea va defini bunul-simt.
mai simplu spus, omul va defini nesimtirea astfel: Nesimtirea este Noul Bun-Simt!, dupa care TOTI vor urma ecuatia de miscare, unica! alta cale nu exista, catre Infinit. una si doar una.
pentru ca e de bun-simt, facem!...nu pentru ca facem, e de bun-simt!
deci nu Dorinta ne va defini ecuatia de miscare a...realitatii, ci ecuatia de miscare va defini Dorinta!
nepretuiti Bunul-Simt, ca facator de Pace intre celelalte simturi, 6
ca asta e calea catre Nemiscare, Nemiscarea fiind si ea o miscare, dar Vesnica!
duminică, 17 noiembrie 2019
joi, 24 octombrie 2019
Noua Referinta, sau...Vremea Dracilor
cel mai ciudat in tara asta e ca dracii au fost pusi pe piedestal si definiti ca referinte nationale.
e adevarat ca omenii deja nascuti sint impasibili in fata unei astfel de referinte, adica ei sint cum sint si asa se manifesta, nu altfel,
dar referinta asta influenteaza in mod fundamental noile nasteri in neam, chit ca asta suna ciudat rau:))
noii nascuti sint pe masura referintelor, ca daia se vor si naste aici, ca le place tare mult referinta care se manifesta pe meleagurile astea.
astia, odata nascuti, se manifesta ca ailalti de mai sus, adica...n ai ce sa le mai faci!, odata nascuti,
lor le vor placea dracii chit ca, atunci cind vor fi maturi, referinta o fi...sa zicem, un Sfant, sau ceva de genul asta...
in timp ce natia se perpetueaza prin seminte, ca Nonactiunea e o Samanta, in tara asta, azi, se incearca rezolvarea prezentului...exclusiv!
pai... si daca ar fi rezolvat prezentul!, el nu va fi o stare de echilibru de-aia care sa tinda sa fie numita Pace, ci una artificiala, care la prima actiune...artificiala pe masura ei, se va clatina din...mai jos decit din temelii!
cred ca... nu ma pricep absolut deloc sa pricep ce vor cei care conduc tara, dar...cred ca e ceva absolut normal.
e adevarat ca omenii deja nascuti sint impasibili in fata unei astfel de referinte, adica ei sint cum sint si asa se manifesta, nu altfel,
dar referinta asta influenteaza in mod fundamental noile nasteri in neam, chit ca asta suna ciudat rau:))
noii nascuti sint pe masura referintelor, ca daia se vor si naste aici, ca le place tare mult referinta care se manifesta pe meleagurile astea.
astia, odata nascuti, se manifesta ca ailalti de mai sus, adica...n ai ce sa le mai faci!, odata nascuti,
lor le vor placea dracii chit ca, atunci cind vor fi maturi, referinta o fi...sa zicem, un Sfant, sau ceva de genul asta...
in timp ce natia se perpetueaza prin seminte, ca Nonactiunea e o Samanta, in tara asta, azi, se incearca rezolvarea prezentului...exclusiv!
pai... si daca ar fi rezolvat prezentul!, el nu va fi o stare de echilibru de-aia care sa tinda sa fie numita Pace, ci una artificiala, care la prima actiune...artificiala pe masura ei, se va clatina din...mai jos decit din temelii!
cred ca... nu ma pricep absolut deloc sa pricep ce vor cei care conduc tara, dar...cred ca e ceva absolut normal.
Patria...nu exista!
patria nu exista,
ea nu creste,
nu descreste.
tara exista,
poate fi ba mai mare,
ba mai mica,
odata cu trecerea timpului.
dragul de rinduielile care ne au adus bucurii, de cind eram copii si pina astazi, dragul si dorul de ele, se numeste patriotism.
patriotismul e dragul si dorul de rinduielile care ne au bucurat viata.
deci avem o tara, cetateni si patriotism.
printre cetateni sint unii care n au fost daruiti cu rinduieli care sa le aduca bucurii intr atit incat in inima lor sa se nasca o reactiune, numita patriotism, atunci cind rinduielile cele generatoare de bucurie, de a lungul vietii, sint puse la indoiala.
ei sint cetateni, apartin cetatii, apartin tarii, dar nu sint patrioti.
tara e una, patria...nu exista.
exista patriotism. ...sau nu exista.
un cetatean care perpetueaza rinduielile care i au adus bucurii inca de cind a fost mic copil, isi manifesta patriotismul, indiferent cum se numeste tara in care cetateanul se manifesta
exista tara si exista patriotism.
patrie....ei, uite, patria nu exista.
daca patria nu exista, patria a priori...nici atit:))
patriotism...a priori, asta chiar ca pare a fi in regula, mai ales in cazul unor anumiti cetateni,
in cazul lor fiind evident ca prezenta dorului si dragului de rinduielile care le au adus chiar lor bucurii e obligatorie.
patriotismul este o miscare a inimii, prin urmare patria nu exista pentru simplul fapt ca exista inima, adica cuibul patriotismului.
ea nu creste,
nu descreste.
tara exista,
poate fi ba mai mare,
ba mai mica,
odata cu trecerea timpului.
dragul de rinduielile care ne au adus bucurii, de cind eram copii si pina astazi, dragul si dorul de ele, se numeste patriotism.
patriotismul e dragul si dorul de rinduielile care ne au bucurat viata.
deci avem o tara, cetateni si patriotism.
printre cetateni sint unii care n au fost daruiti cu rinduieli care sa le aduca bucurii intr atit incat in inima lor sa se nasca o reactiune, numita patriotism, atunci cind rinduielile cele generatoare de bucurie, de a lungul vietii, sint puse la indoiala.
ei sint cetateni, apartin cetatii, apartin tarii, dar nu sint patrioti.
tara e una, patria...nu exista.
exista patriotism. ...sau nu exista.
un cetatean care perpetueaza rinduielile care i au adus bucurii inca de cind a fost mic copil, isi manifesta patriotismul, indiferent cum se numeste tara in care cetateanul se manifesta
exista tara si exista patriotism.
patrie....ei, uite, patria nu exista.
daca patria nu exista, patria a priori...nici atit:))
patriotism...a priori, asta chiar ca pare a fi in regula, mai ales in cazul unor anumiti cetateni,
in cazul lor fiind evident ca prezenta dorului si dragului de rinduielile care le au adus chiar lor bucurii e obligatorie.
patriotismul este o miscare a inimii, prin urmare patria nu exista pentru simplul fapt ca exista inima, adica cuibul patriotismului.
Cuvantul
ca sa poti da viata unor vorbe goale si sa faci, astfel, din ele, Cuvint, e necesar sa le transferi Miscare din propria inima. Or acolo, in inima, miscarea se naste din reactiunile care neutralizeaza actiuni, permitind manifestarea Pacii, care si preia conducerea inimii, odata ce s a manifestat.
Desavarsirea
Desavarsirea nu poate fi nici mai mică, nici mai mare, ea este întreagă sau nu este deloc.
Desavarsit in ceva...nu exista! Ori esti desavarsit cu totul, ori esti lipsit de desavarsire.
Desavarsit in ceva...nu exista! Ori esti desavarsit cu totul, ori esti lipsit de desavarsire.
Omul VS Civilizatia
omul construieste lumea, dar si lumea il construieste pe om.
Cunoasterea era cea care pastra echilibrul,
mai exact cunoastea pe care omul o foloseste in construirea lumii mari
si cunoasterea omului despre sine insusi.
Bunul-Simt era cel care echilibra cele doua forme de cunoastere.
atunci cind cunoasterea de sine a devenit minoritara, lumea mare a devenit constructor de oameni. astazi, oamenii tind sa arate, sa fie, dupa cum arata lumea mare, care a luat o inaintea omului, aratindu i...Calea.
aceasta dinamica e vizibila la sate, acolo unde toate rinduielile care erau insurubate in Bunul-Simt incep sa fie inlocuite cu alte rinduieli,
adesea fundamental incompatibile cu Bunul-Simt, adica cu Rinduiala, cu starea de echilibru perpetuata in satul ala peste generatii.
practic lumea mare redefineste Satul. Miscarile care defineau Satul, fiind inlocuite cu Miscarile lumii mari.
ce s-a intimplat, mai exact, e faptulca Bunul-Simt a fost...intors pe dos!
el nu mai rasare din sinele omului, ci din sinele lumii mari, asta e faza tare de tot!
si, asa fiind, ce e de bun-simt pentru lumea mare a devenit referinta pentru om, devenind ceva de...bun-simt si pentru om.
presiunea bunului-simt, propriu lumii mari, asupra Bunului-Simt este evidenta, colosala, implacabila. trebuie doar sa deschizi ochii pentru a vedea ca nu omul defineste lumea mare, ci lumea mare l defineste pe om!
lumea mare, care a inceput sa functioneze ca o singura Civilizatie, are propria dinamica, fiind o constructie artificiala.
pentru a perpetua dinamica Civilizatiei ecuatia ei de miscare trebuie sa fie extrem de speciala,
asta pentru ca e obligata sa respecte legile Naturii, chit ca ea e o constructie artificiala,
or treaba asta e extrem de grea, ...pina acum toate Civilizatiile de pe Pamant esuind in a si perpetua dinamica.
ecuatia de miscare a Civilizatiei e imposibil de negociat, daca Civilizatia isi doreste...nemurirea,
adica daca si doreste perpetuarea manifestarii dincolo de manifestarea Timpului.
prin urmare Civilizatia il va...construi pe om dupa chipul si asemanarea ei.
deci nu omul va fi radacina Civilizatiei, ci Civilizatia va fi radacina omului!
...treaba asta deja se observa cu ochiul liber
mai simplu spus, dinamica lumii mari, a Civilizatiei, tinde sa subordoneaze dinamica omului, deja face asta, partea de cunoastere care se numeste cunoastere de sine tinzind sa se manifeste EXCLUSIV in mod Natural!, iar asta doar pentru faptul ca cea care mai construieste Cuiburi in care sa se nasca 'cunoasterea de sine' mai e...doar Natura!
Cunoasterea si Sefirotul
Cunoasterea are si ea Dorintele ei...care se implinesc.
Implinindu se, definesc Realitatea,
dar asta e un Antiadevar,
pentru ca nu e o Realitate pe care omul o defineste, Dorind-o,
ci Realitatea care l defineste pe om, Dorindu-si un anume tip de om, dupa chipul si asemanarea ei.
Atunci cind Cunoasterea defineste dinaicile, ea ii defineste si omului Miscarile, care, chiar daca sint perpetue, nu sint vesnice.
Antiadevarul este Cunoasterea. Iar locul ei e perfect definit in Sefirot.
Implinindu se, definesc Realitatea,
dar asta e un Antiadevar,
pentru ca nu e o Realitate pe care omul o defineste, Dorind-o,
ci Realitatea care l defineste pe om, Dorindu-si un anume tip de om, dupa chipul si asemanarea ei.
Atunci cind Cunoasterea defineste dinaicile, ea ii defineste si omului Miscarile, care, chiar daca sint perpetue, nu sint vesnice.
Antiadevarul este Cunoasterea. Iar locul ei e perfect definit in Sefirot.
Cunoasterea si Civilizatiile
Cunoasterea, daca s-ar fi manifestat plenar, ar fi putut perpetua Miscarile oricareia dintre Civilizatiile care au disparut din peisaj, de a lungul timpului.
Facind asta, ar fi scris, ar fi...mapat viitorul fiecareia dintre aceste Civilizatii, devenind Cale pe care fiecare Civilizatie, daca ar fi urmat o, s-ar fi Miscat perpetuu.
prin urmare omul, urmand Calea Cunoasterii, s ar fi miscat in armonie cu Calea, oricare ar fi fost ea, oricum ar fi aratat ea.
or faza e ca omul defineste Realitatea, nu Realitatea il defineste pe om, pentru ca...ce e Realitatea, altceva decit Natura+Dorintele omului?
Facind asta, ar fi scris, ar fi...mapat viitorul fiecareia dintre aceste Civilizatii, devenind Cale pe care fiecare Civilizatie, daca ar fi urmat o, s-ar fi Miscat perpetuu.
prin urmare omul, urmand Calea Cunoasterii, s ar fi miscat in armonie cu Calea, oricare ar fi fost ea, oricum ar fi aratat ea.
or faza e ca omul defineste Realitatea, nu Realitatea il defineste pe om, pentru ca...ce e Realitatea, altceva decit Natura+Dorintele omului?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)